16 martie 2000
Actualitatea românească. (Moderator: Radu Călin Cristea; corespondent: Ingrid Şuşu)
Tîrgu Mureş după 10 ani.
Acum 10 ani, între 15 şi 20 martie 1990, Municipiul Tîrgu Mureş şi mai multe localităţi din judeţele Mureş, Harghita, Covasna şi, în faza incipientă, Satu Mare, au fost teatrul unor evenimente sângeroase. La 15 martie maghiarii din România şi Ungaria au sărbătorit revoluţia maghiară de la 1848. Manifestaţiile au degenerat în confruntări violente de stradă soldate cu morţi şi răniţi. Convulsia socială s-a stins după 5 zile foarte tensionate.
Tîrgu Mureş 1990 a fost astfel un test greu pentru o democraţie în statu nascendi. Testul nu a fost trecut de principalii combatanţi, respectiv instituţiile statului, mass media, clasa politică, elitele, mentalităţile captive de după aproape 5 decenii de totalitarism.
La 10 ani după aşa numitul „martie negru”, nu mai sunt şanse ca acesta să se repete. Mihail Şora, ministrul învăţământului din 1990, consideră că problema memoriilor colective antagonice, poate fi adusă la un numitor comun prin oferta de conciliere făcută de majoritate minorităţilor. Şora consideră că „Ne revine sarcina de a atenua efectele în momentul de faţă malefice a acestor memorii istorice. Dar nu în felul în care se practică acum, adică românii denunţându-l pe Kossuth şi maghiarii pe Avram Iancu, ci maghiarii arătând limitele viziunii lui Kossuth, şi românii arătând limitele acţiunii la care până la urmă a fost constrâns Avram Iancu. Să detensionăm prin neutralizarea acestor memorii istorice câmpul civic prin neutralizarea acestor memorii istorice”.
Actualul preşedinte al filialei Mureş a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, Kincses Elod, consideră că este regretabil că nici până astăzi nu se ştie cui îi revine răspunderea pentru evenimentele din martie 1990 „Martie negru înseamnă momentul în care ţara noastră a pierdut drumul spre Europa. (...) în locul democraţiei adevărate a fost instaurată aşa-zisă democraţia originală a lui Ion Iliescu, opinia publică a acceptat ca din vechii securişti să se formeze SRI-ul şi ceea ce atunci nu am ştiut a fost vorba despre o diversiune organizată „de fosta Securitate”.
Fostul director SRI, Virgil Măgureanu, susţine însă că fostul aparat al securităţii nu a avut nici un amestec în conflictul din martie 1990, deşi acesta s-a format la data de 24 martie a acelaşi an. Conform acestuia „ceea ce s-a întâmplat a fost datorită absenţei unui serviciu. Mă feresc să îi calific pe cei care şi-au făcut o profesie din minciună şi manipulare”.
Conform publicistei şi disidentei comuniste, Doina Cornea, evenimentele din martie 1990 ar fi putut fi evitate dacă conducerea de la acea dată ar fi intervenit pentru pacificarea situaţiei şi nu ar fi alimentat extremismul. Potrivit Doinei Cornea „(...) trebuie să acceptăm valorile democraţiei şi, bineînţeles, valorile morale care sunt creştine, valabile pentru toată lumea. Faptul că le-am adoptat (...) este dovada cea mai bună că nu mai sunt dispute neînţelegeri, manipulări în sensul acesta din partea puterii. (...) Forţele politice de atunci erau interesate de un conflict. Şi nu numai forţele din ţară, cred eu (...), aceste forţe erau dirijate cumva din afară, din est, era interes aici, o dezmembrare a ţării, conflicte sângeroase, ceea ce s-a mutat pe urmă din păcate în Iugoslavia.”
