Visul vinului cu fizionomia văii Nistrului

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii duminicale Punct şi de la capăt.

Astăzi vă propun să ne retragem tiptil din câmpul de acţiune al dezbaterilor politice şi să coborâm într-o pivniţă. Imaginară, desigur, pentru că vom discuta despre problemele ramurii vini-viticole, care, aşa cum ştim, continuă să fie într-o stare de criză profundă, după ce a suportat lovitura de graţie din anul 2006. Un tânăr vinificator de la Cahul imi spunea mai deunăzi că imaginile video cu buldozerul, care strivea presupusele sticle cu vin moldovenesc contrafăcut, ar fi trebuit să ia locul printre exponatele muzeului de Istorie, undeva printre drapelele de luptă. Nu l-am contrazis, dar am incercat să aflu ce comentarii ar fi vrut să audă din gura unui ghid, ce le-ar fi povestit unor copilaşi despre embargoul din anul 2006. Astfel, am ajuns la intrebarea-cheie a mesei rotunde de astăzi: ce învăţăminte au tras producătorii de vinuri din acea lecţie? Cine va răspunde la această întrebare, veţi afla imediat după ştiri.

*

Oaspeţii mei de astăzi sunt Sergiu Găluşcă, vicepreședintele Asociației micilor producători de vin, Alexandru Luchianov, mic producător de vinuri, proprietarul vinăriei „Etcetera”, şi Gheorghe Arpentin, viceministrul al Agriculturii şi Industriei Alimentare, care de curând a devenit deputat, după ce toţi miniştrii din Cabinetul Filat au renunţat la mandatele de membri ai Parlamentului. Funcţia, care totuşi i-a adus până acum maximă notorietate este, la părerea mea, cea de preşedinte al Asociaţiei oenologilor, poziţie în care a fost reales în urmă cu două zile, la cel mai recent congres al membrilor asociaţiei, în pofida unei tentative vizibile de a se organiza o rocadă spectaculoasă.
Aşadar, vă invit să ascultaţi părerile invitaţilor mei.

*

Europa Liberă: Prima mea întrebare este, dacă criza, unii chiar o numesc catastrofă, a fost de folos. Pentru că de regulă se spune – răul cu binele lui. Şi prima dată, după şocul care l-au suportat producătorii, exportatorii, dar şi înalţii factori decizionali spuneau că ar fi trebuit să fie de învăţătură, să facem ceva ca, într-adevăr, să nu ajungă, pardon, poşirca pe piaţă, ca să compromită vinurile. Industria viniviticolă a luat lecţii din asta, sau nu? Sergiu.

Sergiu Găluşcă: „Eu consider că catastrofa, sau criza, n-a fost benefică, nici de cum. Am observat, că în ultimii ani nu s-a schimbat nimic la nivel de calitate, adică nu au evoluat lucrurile în bine în domeniul vinificaţiei şi, respectiv, nu putem să spunem, că s-au făcut acele învăţăminte. Totul este încă din inerţia unor lucruri negative, care au fost şi persistă. Din păcate.”

Europa Liberă: Alexandru?

Alexandru Luchianov: „Aici a mai fost şi altceva. Noi n-am avut acel vin, care să-l exportăm, vin de calitate. Vinurile de calitate au început abea. În 2007-2008 au început să apară vinurile mai calitative în Moldova. Până atunci nici vii n-am avut sănătoase. 2006-2007 a fost începutul şi anume am fost loviţi în acel început.”

Europa Liberă: Domnul Arpentin, impresia Dumneavoastră!

Gheorghe Arpentin: „Eu n-aş fi aşa de categoric din ceea ce s-a petrecut în 2006, când a fost impus embargoul din partea Rusiei. Fiindcă în Moldova, totuşi, au evoluat calităţile vinului. S-a învăţat că nu trebuie să punem ouăle în acelaşi coş. S-a început a diversifica pieţele şi ieşirea la suprafaţă a micilor întreprinderi. Asta tot e o lecţie. Întreprinderi care pot să propună vinuri în toată diversitatea şi calitatea lor. Alt lucru, că autorităţile n-au fost adecvate, cu măsurile care au fost impuse producătorilor. Fiindcă au blocat tot şi au mai agravat situaţia critică, care a fost creată la moment.”

Europa Liberă: Avem doi mici producători în studiou şi un viceministru. Vreau să ne axăm pe problema micilor producători, care în opinia lor, cel puţin, dar nu numai a lor, ar putea să fie colacul de salvare, sau celula de la care se poate creşte un organism nou. Sergiu şi Alexandru, spuneţi-mi, vă rog, Dumneavoastră ce probleme aveţi în competiţie cu nişte mastodonţi?

Sergiu Găluşcă: „Din păcate, probleme sunt foarte multe.”

Europa Liberă: O listă sumară.

Sergiu Găluşcă: „În primul rând, pentru micul producător este foarte greu astăzi de a obţine licenţa, adică dreptul de a produce vinul în Moldova. Respectiv, dacă nu ai licenţă, nu poţi produce vin, nu-l poţi îmbutelia, nu-l poţi vinde. Al doilea lucru, oferta, care ne este oferită de a produce alt fel de vin, adică vinul ţărănesc. Este la fel de greu de obţinut şi, respectiv, cel puţin eu, nu văd sensul de a obţine vinul ţărănesc. Deci, eu optez pentru noi regulamente, astfel ca micul producător, inclusiv eu, să pot să produc vinul meu în linişte şi să mă gândesc mai mult la calitate şi să pot obţine produsul, care să-l pot vinde.”

Europa Liberă: Când spui că licenţa se obţine greu, ce ai în vedere? Durează mult? Că-i scump? Că trebuie să faci tot felul de acte?

Alexandru Luchianov: „Sunt o mulţime de cerinţi. Să ai local, să ai fabrică, să ai tehnologie, să ai depozit. Sunt foarte multe. Toate aceste reguli sunt făcute pentru marii producători. Adica, să spunem, pentru a obţine licenţa pentru vânzarea vinului, trebuie să avem un depozit de 500 metri pătraţi. De unde să iau depozitul cela? El trebuieşte construit mare. Dar noi producem vinuri în volume foarte mici. Care este sensul să am eu 500 de metri pătraţi numai depozitul? La mine fabrica, pecare am construit-o acum, are 500 de metri pătraţi.”

Europa Liberă: Domnul Arpentin, de ce sistemul ăsta nu încurajează micii producători?

Gheorghe Arpentin: „Guvernul acum, şi în programul de guvernare al Alianţei pentru Integrare Europeană, recunoaşte şi pune accent pe dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Într-adevăr, structura de producere, care exista şi care există acum, era pentru fabrici mari, vinării mari, cu capacităţi enorme. Şi toate legile, care au fost făcute până în prezent, ele, desigur, erau adaptate la aşa categorii de producere. Au fost tentative de a le adapta pentru vinul ţărănesc. Aici Sergiu a vorbit. Dar s-a primit un monstru, care avea capul de mic producător, dar corpul era de mare producător şi care nu dă nimic. Deci, într-un cuvânt, legile care astăzi sunt, ele nu corespund. Da, eu aici sunt complet de acord cu colegii mei. Şi acum ce facem noi ca să uşurăm? Ca viceministru, că am şi eu o mică vie, cunosc din interior problemele astea. Prima – licenţa. În primul rând, ea este costisitoare. 20 de mii de lei costă astăzi. Acum facem un proiect de lege, ca micii producători să plătească 300 şi ceilalţi 1 800 de lei. 20 de mii de lei, noi considerăm, pentru un mic producător, care începe şi pune mijloacele lui financiare foarte limitate, e o sumă, care-i e imposibil de atins. După asta – sunt foarte multe restricţii de ordin juridic-administrativ, care sunt absurde câte odată. Iată aici a fost menţionat în ceea ce priveşte depozitele, care să aibă o suprafaţă oarecare. Pe urmă utilaj, laboratorii, sisteme de certificare. Care-s foarte anevoioase şi nu-s prea clare cum trebuie să fie. După părerea noastră, trebuie să fie simplificate, pentru micii producători să respecte igiena, fiindcă, totuşi, asta e o întreprindere din industria alimentară şi să fie o declaraţie pe propria răspundere pe vinurile de calitate. Deci, o lege foarte simplă, sau un complement la Legea 57 a viţei de vie. Asta e în lucru. Eu ştiu foarte bine, se lucrează la Minister, eu ştiu deja hotărârea despre micşorarea costului la licenţă. Şi următorul pas o să fie modificarea în ceea ce priveşte regulile de producere pentru aşa tipuri de întreprinderi.”

Europa Liberă: Astea sunt lucruri, care trebuie să dea în timp rezultat. Ce e de făcut acum, imediat? Sergiu, la părerea dumitale, ce crezi că ar putea şi ar trebui să facă domnul vicemnistru Arpentin şi deputatul Arpentin?

Sergiu Găluşcă: „Anume să grăbească aceste procese. Sunt nişte procese pe care noi le salutăm şi le considerăm ca foarte bune. Trebuie, pur şi simplu, ca lucrurile să se mişte mai repede şi, respectiv, să fie mai clar. Astfel ca la toamnă, când se vor culege iarăşi strugurii în 2010, să fie mai mulţi de alde noi. Să fie mai clar, care este poziţia noastră în piaţă, ce putem noi face cu vinul pe care-l producem şi, respectiv, deja să ne gândim să producem calitate, pentru a obţine acest consumator al vinului nostru. Doresc să fie un proces mai rapid.”

Europa Liberă: Alexandru, dumneata astăzi, când îţi faci business-planul pentru următorii câţiva ani, cum îţi aşezi cheltuielile? Să pornim de la exemplul dumitale.

Alexandru Luchianov: „Până acuma am investit foarte mulţi bani şi timpul personal. În ultimii 10 ani de zile am fost implicat anume în aceea, ca să-mi îndeplinesc visul care l-am avut – să produc vin în Moldova. Să dezvolt această industrie aici, în Moldova, industria micului producător. Anul trecut, la finele 2009, am primit licenţa, adică mi-am construit fabrica mică. Şi acum, mai departe, clar că este următorul pas, care este să facem, care ar trebui fiecare producător mic de vin să facă, un mic complex. Ca anume să vină la el oamenii, să vină străinii. Acel Drum de vin să treacă şi pe la aceşti mici producători. Clar, că trebuie o infrastructură specifică pentru a primi oaspeţi. Acum lucrez asupra acestui proiect, mai departe.”

Europa Liberă: Dar ca să te faci cunoscut, ce trebuie întreprins? Cine te-ar putea ajuta? Sau asta e pe cont propriu faci chestia asta?

Alexandru Luchianov: „În Moldova e ţară mică, să spunem aşa, mai mult Chişinăul. Adică facem degustaţii, încercăm la restaurante să promovăm vinul. Avem Clubul hedoniştilor, care iarăşi se publică în reviste şi avem bază pentru noi. Ca să facem o reclamă mare costisitoare, clar că noi nu avem surse financiare. Lucrăm până ce anume în producere.”

Europa Liberă: Domnul Arpentin, acum trei ani, se pare, că discutam în Studioul Europei Libere şi vorbeam cumva cu tristeţe, că într-o ţară producătoare şi consumatoare de vin, nu există cultura consumului. Nu mă consider un mare consumator, dar dacă aş merge acum la un supermarket să-mi aleg un vin pentru nişte musafiri, nu m-aş orienta foarte bine. În trei ani, care au trecut de atunci, de la discuţia noastră, nu m-am făcut mai familiarizat, mai cunoscător şi ca mine sunt mulţi, probabil. Ce e de făcut, ca în primul rând noi să devenim moldoveni adevăraţi, în sensul consumului de vin?

Gheorghe Arpentin: „Istoricul apasă asupra noastră. Fiindcă structurile de producere, care erau şi există până acum, erau orientate spre piaţă mai mult la export şi pe dânşii niciodată nu i-a interesat dezvoltarea pieţei interne. Şi unde-i locul gol, deci, apare altceva. Aşa cum şi natura, pot să apară alte fenomene, care nu sunt pozitive. Şi la noi aşa şi se întâmplă. Producătorii de bere şi de alcool, care-s foarte agresivi şi mult investesc în reclamă, în comunicare, au luat locul. Şi acum pentru vinuri, care se consideră mai sofisticate, foarte greu se încadrează în lanţul ăsta de consum. Dumneavoastră m-aţi întrebat, dacă s-a schimbat. Eu n-aş spune, că s-a schimbat, fiindcă sunt unele probleme, unde statul trebuie să spună cuvântul. Asta e, în primul rând, politica fiscală, care tot timpul e foarte dificilă şi e foarte sensibilă, fiindcă e legată cu completarea bugetului de stat. Câte tentative au fost făcute, ca să fie mărite accizele la vodcă la bere, Ministerul de Finanţe are altă logică. Un alt moment foarte important: noi tot am pledat pentru aceea, ca să fie anulat accizul la vinuri. Cum e în orice ţară, care e consumatoare şi se consideră tradiţională a vinurilor. Puteţi să vă consultaţi, sunt documente, deci ei nu au accize la vinuri. Ceea ce ar fi bine şi pentru Moldova. Iată momentele astea, care cer foarte multe negocieri, şi negocieri în sectorul privat. Acum asociaţiile profesionale fac oarecum presiuni, dacă putem să spunem aşa, ca acestea să fie acceeptate. Şi încă un punct foarte important – totuşi sectorul vitivinicol oleacă se aseamănă ca ceva foarte vechi. Eu am în vedere în ochii consumatorului, tradiţional. Şi ei trebuie să schimbe. Să comunice mai mult, trebuie să fie prezenţi alături de consumatori. Trebuie să vadă, ce vrea el - şi în supermarkete, şi prin degustaţie, şi prin diferite evenimente. Ca totuşi să se apropie de consumator. Să fie tot aşa de agresivi, cum şi alte sectoare.”

Europa Liberă: Domnul Arpentin, dar noi suntem în condiţii de economie de piaţă şi orice încercări de a introduce măsuri protecţioniste pentru produsele locale, s-a vorbit cu diverse ocazii şi de exemplu cu legumele, şi cu bomboanele ucraineşti. Dvs spuneţi că ar fi bine să stopăm un pic vodca şi berea, pe de o parte. Pe de altă parte, Ministerul Finanţelor într-adevăr este interesat să completeze bugetul. Nu conteză că vine asta de la tutun, de la ţigări, vine de la vodcă şi de la bere, pentru ca să poată da, respectiv, pensiile. Cum se poate împăca capra şi varza?

Gheorghe Arpentin: „Eu nu văd conflicte aici şi nu-i protecţionism. Dvs ştiţi că noi consumăm 44 milioane de butelii de vodcă? Asta-i o problemă socială. Când ne plimbăm prin mediul rural, noi vedem în ce stare se află persoanele astea, care frecventează barurile.”

Europa Liberă: Cred că doar Rusia ne depăşeşte.

Gheorghe Arpentin: „Cred că am întrecut şi Rusia pe cap de locuitor, dacă luăm şi pe cei care nu-s în ţară. Deci, asta nu e protecţionism. Asta e o problemă la nivel de stat, o problemă socială. Eu îs departe de aceea ca să facem protecţionism. Nu merge vorba despre asta, fiindcă în spirit eu sunt foarte liberal. Dacă luăm şi noi avem un vector european de dezvoltare, în comunitatea europeană pentru un litru de alcool absolut se plăteşte 7,5 euro. Noi putem să tindem spre asta. Noi suntem aproape de opt ori mai puţin decât cifra asta. Şi trebuie asta fiindcă e legată, eu am spus, cu problemă socială, care revine în urma consumului. 300 de milioane de decalitri de bere care se consumă tot e un produs benefic pentru sănătate în aşa cantităţi nerezonabile? Mi se pare că nu putem să spunem aşa.”

Europa Liberă: Sergiu, vorbeam în culise cu dumneata, ca un vinificator tânăr, ca un om de afaceri tânăr. Vezi, totuşi, necesitatea unei reforme mai radicale? Şi pe Alexandru vreau să-l întreb, iată de la nivelul micilor producători – ce credeţi că ar trebui să se întreprindă, pentru ca să demarăm mai rapid, pentru ca ramura viniviticolă, într-adevăr, să fie modernă şi modernizată? Sergiu!

Sergiu Găluşcă: „Eu mă gândesc, că cel mai important lucru pe care-l uităm, când vorbim de vinuri, noi uităm pe de altă parte că este vorba despre viticultură. Adică e vorba de struguri. Nu poţi obţine vinuri de calitate, dacă nu ai struguri de calitate. Iar în mare parte, strugurii care sunt în ţară astăzi aparţin ţăranilor, care au grijă de aceste vii. Datorită acestei crize, multe suprafeţe au fost pur şi simplu abandonate. Şi pe lângă faptul, că au fost abandonate, au fost vândute cu nişte preţuri foarte mici şi, respectiv, am sărăcit lumea. E cu adevărat o problemă socială. Pe de o parte, avem mii de vinificatori, care nu au astăzi de lucru, stagnează industria. Dar să nu uităm, că avem zeci de mii de oameni, care sunt cu noi, în aceeaşi barcă. Care au grijă de viile astea şi ei din struguri trebuie să-şi hrănească familia. Deci, e o problemă cu mult mai largă, care trebuie privită per ansamblu. Iată de ce este nevoie de o reformă, pentru a redresa situaţia. Pentru că fiecare ţară mare producătoare de vin, aveţi dreptate, este consumul mare de vin în ţara lor proprie.”

Europa Liberă: Alexandru, dumneata ce relaţie ai cu producătrii de struguri? Cum ai grijă de ei?

Alexandru Luchianov: „Am o directă legătură cu ei, deoarece acum studiez foarte multe vii din Moldova, adică producători de struguri şi văd situaţia lor. Într-adevăr nu e aşa de bună, cum ar trebui să fie. Atunci când au început să planteze vii, în 2002-2003, strugurii aveau un preţ oarecare. Dar după acel embargou, preţul la struguri a căzut totalmente. Am un prieten şi un partener foarte bun, care în 97 a dat un interviu la The Wall Street Journal, căruia i s-a pus întrebarea - cum vede viitorul vitivinicol al Moldovei. Şi a spus că viitorul Moldovei este în producătorii mici de vinuri. Iată, acelaşi tablou care este şi în Italia, şi în Franţa, şi în Germani, şi în toată Europa, aşa să spunem. Acei, care au plantat vii în Moldova în ultimii cinci ani de zile, au acolo un hectar, două-trei-patru-cinci, ei ar putea să producă vin. Serviciile de îmbuteliere ar putea să-l facă în altă parte. Dar ar trebui să iasă cu un produs oarecare pe această piaţă. O să-l vândă el, asta e problema lui. O să tindă să facă un vin bun, ca să-l vândă. Clar. O să vadă că tot ceea ce a investit în producerea de struguri nu i se primeşte, clar că o să facă altceva, ca să i se primească. O să înveţe. Trebuie să producem vin în Moldova. Mai mulţi mici producători. Aşa o să ieşim din acea criză, care o avem noi acum.”

Europa Liberă: Dar cum e cu vinul de casă? Domnul Arpentin? În special ţăranii, care tradiţional au două poloboace în beci. Chiar şi jumătate din orăşeni, îndrăznesc eu să cred, la garaj, în mod tradiţional, strivesc nişte struguri şi bagă la poloboc ceva acolo, care după aia se dă la masă drept vin. Cu tradiţia asta ce facem?

Gheorghe Arpentin: „Tradiţia asta noi nu putem s-o interzicem omului, ca să-şi facă vinul lui pentru consumul personal. Eu cred că ceea ce aţi menţionat Dvs se referă la un consum personal, familial. O problemă cu vinurile ţărăneşti este prezenţa hibrizilor. Vinurile astea, care provin din soiuri hibride, care în timp calitatea nu pot să o ţină. Şi nici o ţară în lume n-a menţinut aşa viţă de vie, ca să fie competitivă cu vinurile pe piaţa internă sau şi la export. Eu cred că...”

Europa Liberă: Numiţi soiurile anume, că nu toată lumea ştie care sunt hibrizii.

Gheorghe Arpentin: „Baco, Bacohiu, ce mai este? Crasca, Isabella, o sumedenie. Deci, vinurile astea eu cred că în timp ele o să rămâne de un consum limitat familial. Dar vinul ţărănesc, în conceptul legii care astăzi este în vigoare, e un vin care se face nu din soiurile hibride. Trebuie să fie din soiurile de orientare europeană, cum ar fi Aligote, Feteasca. Dar eu aş vrea câteva cuvinte, dacă se poate, în ceea ce priveşte reforma. Dvs aţi atins o întrebare foarte interesantă. Acum se face un studiu al întreprinderilor, care sunt în dificultăţi. Şi să vedeţi că au fost separate 35 întreprinderi, care asigură 80 de procente din producţia de vinuri din Moldova. 35 de întreprinderi care-s complet decapitalizate, bancrot. Ştiţi că mai ales mijloacele financiare au fost pierdute şi statul vrea să vină cu un ajutor. N-are să dea bani, dar negociază cu băncile, mai ales cu Banca Naţională, ca să fie restructurizate creditele. Eu nu ştiu la ce o să aducă. Eu nu prea cred, după părerea mea, nu mulţi o să supravieţuiască. Dintre aiştea mari, dacă vorbim. Acum suntem la o cotitură, într-adevăr, la o răscruce. Fiindcă ăştea mari erau pe o piaţă, piaţa a dispărut. Desigur ei nu mai pot să fie rentabili cu cantităţile care le au şi nu mai pot să asigure diversitatea de vinuri, care acum se cere pe alte pieţi. Eu sunt de părerea, că nu mulţi o să supravieţuiască, chiar dintre ăştea, care acum o să fie restructurizaţi şi profund restructurizaţi. Cei mijlocii şi mici e foarte interesant, fiindcă tot timpul, în diferite ţări ei prezintă ţesutul economiei. Dar problema e în aceea, că în alte ţări micii producători sunt oamenii, care vin cu investiţii, sunt oameni bogaţi. Dacă vă duceţi în orice vinărie, în mare măsură sunt oameni bogaţi. Ei sunt foşti militari, foşti medici. La noi mai mult îs entuziaşti. Îs eroi naţionali, care cu ultimele copeici vin şi să investească în vin. Şi aici statul trebuie să-i susţină, ca să fie dezvoltată reţeaua asta de mici întreprinderi, ca ea să vină în locul astor mari. Ăştea mari eu cred că o să supravieţuiască, dar nu toţi. Iar ei trebuie să fie ajutaţi de stat, inclusiv şi cu credite mai ieftine, fiindcă mijloacele finaciare sunt foarte limitate. Trebuie statul să puie un cuvânt greu la ceea ce se numeşte promovare. Şi aici este o programă, chiar Sergiu a participat la programul ăsta de promovare a vinurilor moldoveneşti în Europa, în comunitatea europeană, în patru ţări. Este un plan de marketing de promovare a vinurilor, cu suport financiar. Şi eu cred, că pentru micii producători o să fie cam dificil, fiindcă ei nu pot să răspundă cu aşa mari cantităţi, dar eu cred, că în asociaţie, cum este acum, ei pot să răspundă la anumite cereri pe pieţele din Europa.”

Europa Liberă: Cum anume credeţi că se mai poate ajuta micul producător? Iată Sergiu şi Alexandru?

Gheorghe Arpentin: „Deci am spus, credite preferenţiale, pentru că ei au nevoie de mijloace. Al doilea – trebuie să-i ajutăm, să-i promovăm. Şi eu cred că statul, prin politici simple pentru dânşii, adaptate la nivelul lor, am în vedere cadrul legislativ, administrativ, ca ei să nu întâlnească bariere şi să nu cheltuie bani inutil, la toate operaţiunile astea birocratice, care apar deseori.”

Europa Liberă: Domnul Arpentin, dar se crează impresia, că se face destul tam-tam: concursul celui mai mare poloboc, celui mai mare pahar, Ziua vinului, şi astea sunt acţiuni costisitoare. Dau randament, sau nu?

Gheorghe Arpentin: „Direct n-am făcut analize la impactuctul care-l are Polobocul de aur. Sunt nişte concursuri, care, după părerea mea, sunt organizate de nişte persoane, care nu prea îs aproape de vin. Camera de comerţ şi industrie, eu nu ştiu ce poate să aibă cu vinul. Bine, poate să aibă toate abilităţile să promoveze. Dar eu am fost la un concurs şi el se face, din punct de vedere profesional, mai puţin interesant. Noi avem alt concurs, care e „Vin Moldova” şi care se face în februarie. Şi care are deja un titlu internaţional. Eu cred că concursul ăsta are un impact oarecare, fiindcă sunt experţi din diferită lume. Apar articole după asta. Nu poate să aibă direct un rezultat, asta e în timp. Se acumulează o masă critică de informaţie, după asta se interesează de vinurile din Moldova, de vinurile de mici producători. Eu mă uit, cu trei ani în urmă nimeni nu mai ştia, că mai sunt mici producători, cu toate că ei erau, aveau viile. Acum din ce în ce mai mult se comunică. Şi acum trebuie de menţinut acest tempo de comunicare şi de informare a consumatorului. Trebuie să fim alături de consumatori, eu cred. Aici e cheia. Noi nu suntem creativi, nu suntem inovaţionali, mentalitatea, în mare măură, a rămas aceeaşi: că noi am încărcat maşina, şi a plecat în reţea, şi am uitat de dânsa. Acum se cere ca consumatorul să fie informat. Să fie degustare, să-l apropiem, să-l sensibilizăm la produsul nostru.”

Europa Liberă: Eu am auzit despre producători, care livrează chiar acasă, 2-3 sticle.

Gheorghe Arpentin: „Da, sunt foarte multe metode. Apar şi vânzările prin internet şi reţele sociale. Iată aici s-a spus de Clubul hedoniştilor, ca o reţea, ca iubitori ai vinurilor. Reţele de astea trebuie să fie create foarte multe. Unde putem să comunicăm între noi, putem să degustăm. Acum se fac şi degustări prin reţelele astea sociale virtuale. Eu cred, că un aport, un serviciu la vin, ori informaţional, ori de logistică e foarte bine venit pentru consumator.”

Europa Liberă: Titlu de întrebare de final, toţi sunteţi producători de vinuri: care este visul Dumneavoastre? De exemplu, cine anume credeţi că ar fi trebuit să servească, să bea un vin de-al Dumneavoastră, ca să vă simţiţi împlinit? De exemplu, să ajungă o sticlă pe masa lui Obama, sau la ziua de naştere a reginei Elisabeta. Sau care este dream-ul unui producător mic? Sergiu?

Sergiu Găluşcă: „Eu ştiu? N-am avut un vis ca vinul meu să ajungă pe masa unui mare om din lume. Visul meu este cu mult mai simplu. Îmi doresc să-mi construiesc în timp o mică cavă de vin şi, respectiv, vinul care să-l produc să fie cu adevărat apreciat de oamenii din ţară şi să fie ca un etalon de calitate pentru micii producători şi, de ce nu? să am vânzări. Să nu fac vinuri, care să stea în stoc. Să le vând, lumea să fie mulţumită de vin, să am un preţ rezonabil. Să ne bucurăm de vin. Asta e sensul.”

Europa Liberă: Şi să te îmbogăţeşti?


Sergiu Găluşcă: „Nu neapărat. Adică nu văd ca un obiectiv, de a deveni milionar. E o chestie de suflet. Eu am făcut studii, am plecat peste hotare la stagiere anume din dragostea faţă de vin, nu de dragul de a face bani. Asta-i mai mult. Soţia tot e vinificator. Adică deja eu cred că o să fie ca un...o să pot transmite mai departe.”

Europa Liberă: O dinastie?

Sergiu Găluşcă: „Eu presupun. Poate e prea mult spus, poate-s prea tânăr, eu presupun. Asta-mi doresc, nu ştiu.”

Alexandru Luchianov: „Eu m-am lăsat de la afacerile de bani. Am venit să fac vin aici în Moldova. Visul este să producem vin bun. Să am cât mai mulţi oaspeţi la vinărie, petreceri, străini să vină. Adică să cunoască Moldova anume prin ceea ce facem noi. Asta e. A fost un pas destul de radical în viaţa mea, când am început să fac acest lucru. Dar să mă gândesc să apară vinul meu pe la cineva pe masă, tot nu m-am gândit. Dar cine ştie? Adică dacă produci un vin bun, Moldova o să fie recunoscută.”

Europa Liberă: Domnul Arpentin?

Gheorghe Arpentin: „Dream-ul, da? Îl văd ca să fac un vin de calitate. Care le place consumatorilor şi care-i accesibil. Eu nu-s de părerea ceea, ca să fac vinuri icoane. Care să fie pentru un club foarte limitat de persoane. Să fie cât mai larg. Cu toate că producerea e mică, dar să fie accesibil acest vin. Şi vinul acesta, dacă vorbim de calitate, e o noţiune mai largă. El trebuie să aibă fizionomia locului de unde se creşte viţa de vie. Viţa de vie de pe valea Nistrului. Eu doresc, şi facem foarte multe încercări cum să exprimăm, cum să valorificăm pământul, unde-i plantată această viţă de vie. Ca vinul nostru să nu fie anonim. Dar când a degusta un consumator să spune: aha! ăsta e de pe valea Nistrului! Eu cunosc podgoria asta. Deci, când am să ajung la asta, eu am să spun că am valorificat şi cunoştinţele mele şi am valorificat ceea ce mi-am planificat. Şi dacă o sticlă de-a mea ajunge la Obama, eu am să fiu foarte încântat, dar nu lucrez, n-am scopul ăsta ca numaidecât o sticlă să ajungă la o persoană. Cu toate că e foarte important asta, toţi ne dăm seama.”

Sergiu Găluşcă: „Cum era cu Anglia. Elisabeta a doua.”

Gheorghe Arpentin: „Da. Până acuma legenda există.”

Europa Liberă: Dar e o legendă? Sau într-adevăr Purcari era consumat la curtea regală?

Gheorghe Arpentin: „Englezii spun că e legendă.”

Sergiu Găluşcă: „Şi mie mi se pare că e legendă.”

*

Vasile Botnaru: Doamnelor şi domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat Sergiu Găluşcă, vicepreședintele Asociației micilor producători de vin, Alexandru Luchianov, mic producător de vinuri de la vinăria „Etcetera”, şi deputatul Gheorghe Arpentin, viceministrul al Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Ne reauzim duminica viitoare. Între timp vă stăm la dispoziţie cu emisiunile noastre cotidiene dimineaţa şi seara, iar sâmbata Valentina Ursu este cea care vă dă întâlnire. După care eu, Vasile Botnaru, am să vă invit să o luăm de la capăt. Pe curând.