30 martie 2000
Actualitatea românească. Comentator: Octavian Paler
„Călcâiul lui Ahile”
Mulţi şi însuşi PDSR-ul consideră că partidul este puternic precum Ahile, respectiv, „poate răcni în lupta electorală, ca Ahile sub zidurile Troiei, fără să se teamă de săgeţile adversarilor”. Călcâiul, slăbiciunea PDSR-ului, vine de la imaginea sa externă, unde opiniile negative concordă.
Dar ce anume a determinat mefienţa occidentului faţă de Ion Iliescu şi PDSR? De fapt, pe plan extern Iliescu a făcut constant eforturi să pară orientat spre vest, deschis integrării europene. Ceea ce a ridicat suspiciuni şi neîncredere, a fost politica sa internă. „Dincolo de crusta mefienţei, dincolo de impresii, miezul nu este deloc inocent”.
PDSR nu s-a jenat să atragă la guvernare un partid extremist, precum PRM-ul cu opiniile sale şovine, antisemite, xenofobe. Vocile oponente acestei alianţei au fost slabe şi puţine. „În plus, dubiile aveau în vedere tot impresia care o producea respectiva alianţă în străinătate, nu confuziile primejdioase pe care le crea”.
Astfel, pe principiul „fă-te frate cu dracu’ până treci puntea”, regimul Iliescu s-a servit de aliatul PRM pentru a lovi în toţi adversarii politici, ignorând şi societatea civilă ce a avertizat că o asemenea asociere politică poate fi extrem de periculoasă. „PDSR a socotit trecutul punţii mai important decât orice”.
Între 1990 şi 1996, politicienii trecuţi prin FSN, apoi prin FDSN, astăzi în PDSR, nu şi-au ascuns nici o clipă ereditatea politică, „tributară unor inerţii de mentalitate, pentru care cuvântul capitalism suna neplăcut”. Încercând să vină cu o nouă formă de democraţie, Iliescu a afirmat că nu tot ce ţine de regimul comunist trebuie denigrat, sugerând că doar Ceauşescu a fost odios, şi nu regimul în sine.
În privinţa legilor proprietăţii, Iliescu „a persiflat continuu principiul restituţiilor in integrum” încercând să frâneze pe cât posibil tentativa de asanare a vieţii politice.
„Toate acestea arată clar , cred, că nu doar imaginea externă PDSR e în cauză. România are tot interesul să fie luată în serios când afirmă că doreşte integrarea europeană. (...) De aceea în caz că PDSR ar veni la putere e vital ca acest partid să iasă din echivocuri. Fără credibilitate externă am avea numai de suferit”.
PDSR ar trebui să reflecteze şi la politica sa internă, nu doar cea extern, „căci fără a porni de la miez, degeaba s-ar strădui să aranjeze crusta”.
