6 aprilie 2000
Actualitatea românească. Comentariu: Octavian Paler.
Nişte surprize şi nişte nedumeriri.
„Deşi tranziţia română se dovedeşte monotonă, pentru că economia s-a degradat continuu, mizeria s-a extins, iar aşteptările au fost înşelate, „totuşi, surprizele au sfidat orice pronosticuri. Dacă în noiembrie 1996, PDSR s-a arătat uluit de înfrângerea în faţa CDR, acum, după mai bine de trei ani, cine ar fi crezut că acelaşi partid nu va mai face faţă „peţitorilor politici”.
„E drept, că n-am bănuit nici cât de mari vor fi decepţiile provocate de noua putere, cea care, credeam pe atunci, reprezenta schimbarea”. Actualmente sondajele arată procente foarte mari în favoarea actualei opoziţii, PDSR purtându-se deja ca un viitor administrator al ţării. „Dar poate niciodată, ca acum, nu a fost mai evident cât oportunism s-a aciuit pe scena politică post-decembristă”.
Adulmecând mirosurile politice şi de la dreapta, şi de la stânga, diverşi politicieni disponibili s-au înrolat în oastea PDSR ce părea iremediabil înfrântă în 1996. Dacă pentru aceştia situaţia actuală este un prilej de încântare şi satisfacţie, „pentru mine este un spectacol penibil şi trist, (ce) mă sileşte să presupun că prea mulţi politicieni care se agită pe scena politică post-decembristă au nu convingeri, ci interese”.
Este greu de explicat drumul de la sloganul liberal al lui Radu Câmpeanu din 1990-’92 „Alungaţi lupii”, la pactul făcut acum cu PDSR. La fel, întrebarea se pune cum a trecut domnul Pruteanu de la ideile ţărăniste la cele social-democrate.
„Ce mai reprezintă partidele? Nişte adăposturi provizorii? Importul de interese personale în PDSR mi se pare cu atât mai îngrijorător cu cât PDSR stăruie într-o ambiguitate alunecoasă”. PDSR vrea pe de-o parte să convingă Occidentul că o victorie nu ar constitui o întoarcere spre trecut, dar pe de altă parte nu dă nici un semn că are intenţia să ducă o altă politică decât cea urmată până în 1996.
Uşurinţa cu care PDSR se pune la dispoziţia tuturor „nu promite deloc ceea ce românii, conform tuturor sondajelor, aşteaptă, anume o minimă igienizare a clasei politice după 10 ani de proastă gestiune publică”.
Ambiguă este şi relaţia dintre PDSR şi PRM. „Mă întreb însă de ce nu simte nevoia PDSR să se delimiteze clar şi categoric de păcatele sale din trecut, anunţând că indiferent de rezultatul alegerilor, nu va mai face niciodată alianţă cu un partid de extremism”. În felul acesta, seria surprizelor neplăcute va continua.
