„Podoaba rece a vieţii”

Ernest Wichner, originar şi el din România, în prezent director al Casei Literaturii din Berlin, împreună cu Lutz Dittrich, au ales pentru această expoziţie o serie de fotografii inedite, cărţile publicate, manuscrise, caiete de lucru, colaje, documente relevante legate de biografia autoarei şi filele dosarului de urmărire informativă, întocmite de poliţia politică. Expoziţia intitulată „Herta Müller. Podoaba rece a vieţii” mai documentează şi aria literar-personală a scriitoarei, în primul rînd relaţiile şi afinităţile cu Grupul de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat, 1972-75), căruia nu i-a aparţinut, dar de membrii căruia a fost apropiată. În mărturiile video ale unor membri ai Grupului sunt redate amintiri acţiuni comune legate mai ales de perioada petrecută în România, pînă la data emigrării autoarei, în 1987.

Astfel, expoziţia reconstituie în mod cronologic etapele principale ale biografiei autoarei, de la copilăria petrecută în satul bănăţean Niţchidorf pînă la decernarea Premiului Nobel.

Într-o depeşă a agenţia de presă DDP este citat Ernest Wichner care spune că expoziţia doreşte să mai ilustreze şi puterea cuprinzătoare a statului asupra locuitorilor săi. Referitor la dosarul întocmit de către fosta Securitate, agenţia germană de presă (dpa) o citează pe Herta Müller care s-a plîns de lipsa unor documente. Între altele lipseşte din dosar numele unui prieten care s-a sinucis în 1989. (Este vorba despre scriitorul timişorean Roland Kirsch care, în mod ciudat, nu apere nici în dosarele colegilor Hertei Müller. Nici în arhiva CNSAS nu a fost descoperit pînă-n prezent un dosar al lui Kirsch.)

Într-o relatare a postului de radio Bayerischer Rundfunk despre expoziţia de la München, difuzată vineri, Herta Müller a criticat politica de tergiversare a autorităţilor române care 20 de ani de zile au susţinut că nu are dosar. Abia după descoperirea dosarului de către cercetători ai Universităţii din München autoarea a obţinut anul trecut copiile după materialele din arhivă.

Printre documentele expuse se află şi nota lui „Voicu” (Franz Schleich), din 16 martie 1982, care a stat la baza începerii urmăririi informative. Din alte materiale descoperite recent la CNSAS rezultă că pentru serviciile aduse „Voicu” fusese „recompensat în bani”. Documentele întocmite de poliţia politică reflectă şi planurile de măsuri în vederea compromiterii şi discreditării autoarei. Astfel, într-un raport trimis pe data de 22 ianuarie 1987 generalului Aristotel Stamatoiu din Bucureşti de către şeful Securităţii din Timişoara, col. Ion Cristescu, şi şeful serviciului I, maiorul Radu Tinu, se susţine că Herta Müller trebuie „compromisă” şi „izolată” după ce va emigra. (Vezi prima filă a documentului, ACNSAS I 233477, vol. 1, f. 267.)

Expoziţia de la München va fi deschisă pînă-n iunie. După aceea poate fi văzută la Berlin şi Stuttgart, iar anul viitor în România.