A venit un nou sezon al scumpirilor. S-au scumpit şi se vor scumpi din nou gazele naturale. Prin urmare, se va scumpi mai totul. Moldtelecomul a declarat déjà că pînă la sfîrşitul anului vor fi majorate tarifele la convorbirile telefonice. Compania SUN TV a majorat preţul abonamentului. Cel care costa 50 de lei acum costă 60 de lei. Băncile comericale au decis să-şi ia niste procente suplimentare din banii pe care îi luăm din bancomate cu cardurile. Şi benzina s-a scumpit.
Nu-i vorbă, scumpiri există şi pe alte meridiane. Dar aici, în acest spaţiu ciudat-miraculos, ele sînt ca o calamitate. Şi asta nu doar pentru că ţara e săracă iar salariile sînt mici, ci şi pentru că avem aici o economie de piaţă de-a dreptul bizară. Aici preţurile evoluează numai într-o singură direcţie. Ele ştiu doar să crească, să se umfle şi nici un motiv întemeiat nu le va mai micşora.
În economia noastră de piaţă problema cea mai mare e absenţa unei concurenţe sănătoase. Atunci cînd SUN TV ul decide să-ţi scumpească abonamentul cu 10 lei, el nu se teme să-şi piardă clienţii. Pentru că aceştia s-au obişnuit déjà cu oferta companiei şi, pur şi simplu, nu au unde să se ducă. O ofertă similar nu prea există. De aceea, omul va plăti resemnat cu 10 lei mai mult. Iar dacă peste o vreme SUN TV va decide că abonamentul trebuie să coste 70 de lei, clienţii tot resemnaţi vor fi. Fireşte, situaţia ar fi alta dacă am avea aici măcar vreo 4-5 companii comparabile cu SUN TV care nu ar simula concurenţa, ci ar concura pe bune.
Dar ce concurenţă sănătoasă e aceea cînd toate benzinăriile afişează acelaşi preţ? Scumpirile recente i-au sensibilizat şi pe patronii bancomatelor. Aceştia au venit cu două inovaţii. Au majorat taxa pentru extragerea banilor din bancomate şi au limitat suma pe care omul o poate lua zilnic. Puteai să iei pînă deunăzi cîte 5000 de lei pe zi? Acum pune-ţi pofta în cui şi mulţumeşte-te numai cu 3000 de lei. Nu mai poţi să te foloseşti de banii proprii după bunul plac. Bancomatul e cel care decide cît ai dreptul să extragi zilnic. Şi în acest caz însă patronii bancomatelor nu se tem să-şi piardă clienţii. Oamenii s-au obişnuit cu sistemul de carduri, iar unii încă nici nu ştiu că plătesc pentru fiecare extragere.
În mod normal, puterea tăvălugului de scumpiri ar trebui să fie contrabalansată de puterea de decizie a consumatorului. Consumatorii pot influenţa cît de cît preţurile, dacă sînt solidari şi hotărîţi. La rigoare, oamenii ar putea reveni la salariul cash, sau la antena de cameră. Atunci şi poftele companiilor s-ar atenua simţitor. Dar, fireşte, astea sînt iluzii. Realitatea e cea descrisă mai sus.
