Pe data de 27 aprilie, la Institutul Cultural Român de la Stockholm a avut loc o discuție pe marginea romanului biografic Den röda grevinnan. En europeisk historia (Contesa roșie. O istorie europeană) al scriitoarei suedeze Yvonne Hirdman, care a văzut lumina tiparului anul acesta la editura Ordfront și narează biografia familiei scriitoarei care, deseori, se confundă cu istoria atît de imprevizibilă a secolului XX. Yvonne Hirdman este profesor de istorie la Universitatea din Stockholm și Univeristatea Södertörn și este laureata prestigiosului premiu Kellgren al Academiei Suedeze.
Dumitru CRUDU: Ce loc ocupă în romanul dumneavoastră biografic Contesa roșie. O istorie europeană tema românească?
Yvonne HIRDMAN: „În romanul meu, tema românească ocupă un rol foarte important pentru că mama mea și-a petrecut copilăria în România. Locuiau în Bucovina, în Rădăuți, iar bunicul meu avea o librărie germană. Trăiau din vînzarea de cărți în Rădăuți. Acolo au rămas pînă a început primul război mondial. Ceea ce înseamnă că pentru mama mea România a avut o mare importanță.”
Dumitru CRUDU: Credeți că tema românească ar putea interesa publicul suedez?
Yvonne HIRDMAN: „Da, cred că da. Și eu aș vrea, de asemenea, foarte mult să cunosc operele scriitorilor români. Cred că țările mici trec, de multe ori, prin aceleași experiențe. În anumite privințe, am trăit pe aceleași trepte ale istoriei. Pentru că au multe lucruri în comun, de aia, țările mici pot fi interesate unele de altele. În afară de asta, natura umană are foarte multe de spus. Deseori, oamenii au niște povești existențiale extraordinare și sînt foarte curioși față de cei din jurul lor. “
Dumitru CRUDU: Cum a fost receptat romanul dumnevoastră de către criticii suedezi?
Yvonne HIRDMAN: „Foarte, foarte bine. Criticii pur și simplu îmi iubesc romanul. Deși nu ar fi modest s-o spun în calitate de autoare, totuși, romanul meu s-a bucurat de o receptare foarte călduroasă. “
Dumitru CRUDU: Ce loc ocupă în romanul dumneavoastră biografic Contesa roșie. O istorie europeană tema românească?
Yvonne HIRDMAN: „În romanul meu, tema românească ocupă un rol foarte important pentru că mama mea și-a petrecut copilăria în România. Locuiau în Bucovina, în Rădăuți, iar bunicul meu avea o librărie germană. Trăiau din vînzarea de cărți în Rădăuți. Acolo au rămas pînă a început primul război mondial. Ceea ce înseamnă că pentru mama mea România a avut o mare importanță.”
Dumitru CRUDU: Credeți că tema românească ar putea interesa publicul suedez?
Yvonne HIRDMAN: „Da, cred că da. Și eu aș vrea, de asemenea, foarte mult să cunosc operele scriitorilor români. Cred că țările mici trec, de multe ori, prin aceleași experiențe. În anumite privințe, am trăit pe aceleași trepte ale istoriei. Pentru că au multe lucruri în comun, de aia, țările mici pot fi interesate unele de altele. În afară de asta, natura umană are foarte multe de spus. Deseori, oamenii au niște povești existențiale extraordinare și sînt foarte curioși față de cei din jurul lor. “
Dumitru CRUDU: Cum a fost receptat romanul dumnevoastră de către criticii suedezi?
Yvonne HIRDMAN: „Foarte, foarte bine. Criticii pur și simplu îmi iubesc romanul. Deși nu ar fi modest s-o spun în calitate de autoare, totuși, romanul meu s-a bucurat de o receptare foarte călduroasă. “
