Linkuri accesibilitate

Ciocolate cu şvabi


Alimentara și Viceul
Alimentara și Viceul

Între ciocolatele „Dor” rămase în vitrină şi peretele de sticlă erau înfipţi trei şvabi alias tarakani morţi, fără sevă.


Am intrat deunăzi într-o alimentară de la demisolul unui bloc de locuinţe apropiat cu intenţia fermă de a cumpăra nişte ciocolate. Am cercetat cu privirea ciocolatele expuse în vitrină. De exoticele Milky Way, Mars şi Korona mă săturasem ca de mere pădureţe. „Hai mai bine să sprijin producătorul autohton”, mi-am zis, văzînd că erau acolo şi dulciurile fabricii „Bucuria”.

I-am cerut vînzătoarei două ciocolate Dor, dar în momentul în care aceasta le scotea din vitrină am boldit brusc ochii. Între ciocolatele Dor rămase în vitrină şi peretele de sticlă erau înfipţi trei şvabi alias tarakani morţi, fără sevă. Gîndacii păreau scoşi parcă dintr-un insectar. Ei zăceau acolo multă vreme, după toate probabilităţile. Uluit, mă holbam la gîndacii uscaţi din vitrină, neînţelegînd cum au ajuns ei acolo.

Vocea tunătoare a vînzătoarei m-a readus la realitate: „Apu mata iei ciocolatele estea sau nu?” Bineînţeles că nu mai voiam nimic. M-am întors şi am plecat, dezgustat de ceea ce văzusem. Vînzătoarea bombăni ceva supărată.

Tot gîndindu-mă apoi la acest episod dezagreabil, am avut pe nepusă masă o revelaţie. Păi, mi se mai întîmplase să văd în acea alimentară lucruri neplăcute. Bunăoară într-o zi am văzut cum nişte indivizi descărcau acolo pîinile neambalate. Pîinile erau apucate şi aruncate pe tejghea cu mîna murdară. Mi-am amintit că deseori în acea alimentară biscuiţii zac neacoperiţi pe raft. Şi dacă există acolo gîndaci morţi, e posibil, prin urmare, să existe şi şvabi vii care să se plimbe printre biscuiţii neacoperiţi! Gîndul ăsta m-a tulburat, m-a răvăşit. Şi mi-am amintit, nu se ştie de ce, şi de vînzătoarele de la piaţă care, cu o mină bonomă, îmi strecoară mai mereu în pungă cartofi stricaţi.

Şi mi-am dat seama că am mai văzut scene similare şi în alte magazine şi pieţe din ţara noastră, şi mi s-a furişat în suflet bănuiala că atitudinea faţă de consumator lasă mult de dorit în spaţiul nostru ciudat-miraculos. Şi am avut impresia că aici consumatorul e considerat un fel de prostovan care trebuie păcălit cu orice ocazie. Şi mi s-a părut că trăim într-un loc în care curăţenia, salubritatea, dezinfectarea, igiena, nu au fost niciodată în capul mesei.

Şi am avut dintr-odată sentimentul că toate discursurile înflăcărate despre integrarea europeană nu au nimic de-a face cu cotidianul, cu năravurile oamenilor, şi sînt un fel de balon de săpun.
XS
SM
MD
LG