29 mai 2000
Actualitatea Românească. (Moderator Radu Calin Cristea; Comentariu: Neculai Constantin Munteanu)
Mediocritatea cenuşie.
„Parcă pentru a cîştiga noi platforme electorale, oamenii politici de la noi, îmbracă uneori de probă şi alte haine politce. Experti ai marxismului adoptă puncte de vedere liberale. Democraţii invocă prejudiciile aduse de privatizare, social democraţii se pronunţă împotriva intervenţionismului statului, creştin democratii pledează pentru pedeapsa capitală. Cu totii par parcă stînjeniţi că rolul jucat e prea mic pentru talentul lor atît de mare”.
(...) PDSR a învăţat, se pare, că nu îşi poate schimba doar titlul, păstrînd în schimb intacte moravurile. Îmbrăcaţi în straie europeneşti, vechii lideri ai partidului de opozitie, rămîn însă la mînie, ce au fost, adversari subterani ai globalizării, adepţi ai economiei planificate şi ai proprietăţii de stat. Chiar daca nu mai îndrăznesc să se pronunţe în public asupra acestor probleme decăt prin enunţuri sibilinice, în particular, ei îşi încordează pectoralii pentru a face ţăndări legislaţia crudă şi nedreaptă. La rîndul lor, partidele aflate la putere, au adoptat, silite de împrejurări, sau din proprie plăcere, nu o dată în ultimii 3 ani, puncte de vedere demagogice, populiste şi centraliste. (...)
„Aproape toată societatea civilă se întreabă astazi, cum este posibil, ca, după ce o lungă perioadă de vreme lumea politică a putut fi definită de albul imaculat al opoziţiei sătulă de cripto-comunism, incoruptibilă, mai plina de istorie şi de suferintă decît de idei politice de pe-o parte, şi pe de altă parte, negrul absolut al nostalgicilor care încercau să recupereze comunismul în forme modernizate, să treacă într-un gri murdar, în care distincţiile de acest fel nu mai au nici o relevanţă.”
(...) Si-apoi, între timp, mulţi adversari naturali au descoperit, negociind salariul personalului de la Casa Poporului, că îi leagă atîtea şi că pot fi de acord în ceea ce priveşte indemnizaţia de şedinţă, salariul şoferilor sau cheltuielile cu birourile teritoriale. Asemănarea a avut, mereu, un rol pacificator, a construit punţi, a îmblînzit asperităţi... de 10 ani, clasa politică a rămas în mare, neschimbată. Chiar daca partidele se numesc altfel, recunoaştem, pe culoarele Parlamentului, aceleaşi chipuri, ca şi în 1992. Cu puţine excepţii, ideologii partidelor, au rămas şi ei, aceiaşi, reclamagii, denunţătorii, calomniatorii, la fel, sunt aceiaşi...(...)
Incurcăturile scenei politice survin doar cînd, o dată la 4 ani, politicienii îşi amintesc de electorat: ei devin brusc concentraţi, se fac că lucrează, promit asanarea morală şi denunţă corupţia. Parlamentarul roman, implicat sau nu în afacerea firul roşu, în scandalul Costea sau FNI, aţine calea electoratului şi cînd alegatorii nu mai au încotro, le sărută mîna şi primeşte binecuvîntarea”...
