“Câştigătorul pierde tot”--iată cum ar putea fi etichetat la prima vedere rezultatul alegerilor desfăşurate în Republica Cehă în zilele de 29 şi 29 ale lunii trecute. Scrutinul s-a încheiat cu o victorie á la Pyrrhus a Partidului Social Democrat, care şi-a adjudecat o mică pluralitate de madate în Camera Deputaților. Din lipsă de parteneri, cele 56 de locuri în camera inferioară, reflectând sprijinul a 22% din electorat, nu permit însă social-democraților să formeze o coaliție în noua constelație parlamentară. Niciunul din partidele care ar fi fost teoretic dispuse la o asemenea coaliție, de exemplu Uniunea Creştină şi Democrată sau Partidul Verzilor, nu a mai depăşit pragul electoral de 5%.
Chiar în ipoteza că social democrații ar fi rupt tradiția de necolaborare cu Partidul Comunist din Boemia şi Moravia, care şi-a menținut numărul celor 26 de deputați pe care îi avea din 2006, cele 82 de mandate de care ar fi dispus o asemenea coaliție ar fi fost insuficiente pentru minima majoritate necesară de 101 deputați. Aşa că liderului socialist, fostul premier Jiri Paroubek, nu i-a mai rămas decât să recunoască faptul că scorul înregistrat, mult sub cel prezis de sondaje, este decepționant şi să-şi anunțe demisia din fruntea partidului. El se va alătura multor figuri devenite istorice în politica cehă de după 1989, printre care şi predecesorul său Milos Zeman, care îşi formase alt partid, rămas însă în afara legislativului.
O analiză mai minuțioasă a rezultatelor scrutinului arată că adevărata sa semnificație constă în ceea ce am putea denumi “apusul formațiunilor politice instituționalizate”. În această categorie, pe lângă social democrați, ar mai intra şi principalul lor rival, Partidul Civic Democrat, precum şi comuniştii. Cele trei formațiuni au fost reprezentate fără întrerupere în Camera Deputaților începând cu primele alegeri din fosta Federație Cehă şi Slovacă. Deşi câştigători ai ultimului scrutin, social democrații înregistrează un declin pronunțat în sprijinul electoral, mai precis de la 32.3% la 22% şi de la 74 la 56 de mandate. Nici rivalii lor civic-democați nu o duc însă mai bine. Ei înregistrează o pierdere de 27 de mandate față de ultimele alegeri, de la 81 la 53, şi un declin în sprijin electoral de la 35.4 la 20.22%. Deşi comuniştii reuşesc să îşi mențină reprezentarea parlamentară la nivelul anului 2006, şi ei înregistrează o scădere a sprijinului electoral de la 12,8% în 2006 la 11.27% în prezent. Dacă luăm însă în considerare faptul că în 2002 comuniştii nereformați din Cehia obțineau 18.5% în alegeri şi 41 de deputați, sau că la scrutinul pentru Parlamentul European din iunie 2004 erau a doua formațiune cehă ca mărime, cu 6 locuri din 24, înțelegem de ce şi ei trebuie încluşi în categoria apusului politicii instituționalizate
Dar cine sunt câştigătorii? Deşi este foarte probabil ca viitoarea coaliție să fie condusă de civic-democratul Petr Necas, adevărații câştigători sunt nou-veniții parlamentari ai formațiunilor TOP ‘09 şi Afaceri Publice. Împreună, cele trei formațiuni ar dispune de 118 deputați, deci o confortabilă majoritate în camera ce are 200 de locuri. Această conformație coaliționară demonstrează că votul din 28-29 mai a fost în primul rând un vot de protest împotriva celor “doi mari” ai politicii cehe, ambii percepuți de electorat drept corupți şi ineficienți în măsură egală.
Cu 41 de mandate, TOP ’ 09, o denumire acronimă pentru Tradiție, Responsabilitate şi Prosperitate, înființat la 11 iunie 2009 de către fostul Ministru de Finanțe Miroslav Kalousek din Uniunea Creştină şi Democrată şi condus de Karel Schwarzenberg, fost Ministru de Externe reprezentând formațiunea Verzilor, este în mod evident un partid de coloratură conservatoare.
Lucrurile sunt mai puțin clare în ce priveşte celălalt potențial partener de coaliție, Afaceri Publice, care dispune de 24 de mandate. Condus de jurnalistul şi romancierul Radek John acest partid pare a fi impredictibil. Analişti de frunte ai politicii cehe avertizează că în spatele acestor aparent vajnici luptători împotriva corupției şi partizani ai legii şi ordinii se ascund interese financiare al căror scop este înlocuirea corupților, nicidecum a corupției. Deci, “afaceri” da, “publice” mai puțin. Dacă aşa stau lucrurile, atunci majoritatea de care dispune viitoarea coaliție este departe de a fi acea majoritate stabilă pe care legislativul ceh nu a mai cunoscut-o din 1993. Sună, cumva, cunoscut?
Chiar în ipoteza că social democrații ar fi rupt tradiția de necolaborare cu Partidul Comunist din Boemia şi Moravia, care şi-a menținut numărul celor 26 de deputați pe care îi avea din 2006, cele 82 de mandate de care ar fi dispus o asemenea coaliție ar fi fost insuficiente pentru minima majoritate necesară de 101 deputați. Aşa că liderului socialist, fostul premier Jiri Paroubek, nu i-a mai rămas decât să recunoască faptul că scorul înregistrat, mult sub cel prezis de sondaje, este decepționant şi să-şi anunțe demisia din fruntea partidului. El se va alătura multor figuri devenite istorice în politica cehă de după 1989, printre care şi predecesorul său Milos Zeman, care îşi formase alt partid, rămas însă în afara legislativului.
O analiză mai minuțioasă a rezultatelor scrutinului arată că adevărata sa semnificație constă în ceea ce am putea denumi “apusul formațiunilor politice instituționalizate”. În această categorie, pe lângă social democrați, ar mai intra şi principalul lor rival, Partidul Civic Democrat, precum şi comuniştii. Cele trei formațiuni au fost reprezentate fără întrerupere în Camera Deputaților începând cu primele alegeri din fosta Federație Cehă şi Slovacă. Deşi câştigători ai ultimului scrutin, social democrații înregistrează un declin pronunțat în sprijinul electoral, mai precis de la 32.3% la 22% şi de la 74 la 56 de mandate. Nici rivalii lor civic-democați nu o duc însă mai bine. Ei înregistrează o pierdere de 27 de mandate față de ultimele alegeri, de la 81 la 53, şi un declin în sprijin electoral de la 35.4 la 20.22%. Deşi comuniştii reuşesc să îşi mențină reprezentarea parlamentară la nivelul anului 2006, şi ei înregistrează o scădere a sprijinului electoral de la 12,8% în 2006 la 11.27% în prezent. Dacă luăm însă în considerare faptul că în 2002 comuniştii nereformați din Cehia obțineau 18.5% în alegeri şi 41 de deputați, sau că la scrutinul pentru Parlamentul European din iunie 2004 erau a doua formațiune cehă ca mărime, cu 6 locuri din 24, înțelegem de ce şi ei trebuie încluşi în categoria apusului politicii instituționalizate
Dar cine sunt câştigătorii? Deşi este foarte probabil ca viitoarea coaliție să fie condusă de civic-democratul Petr Necas, adevărații câştigători sunt nou-veniții parlamentari ai formațiunilor TOP ‘09 şi Afaceri Publice. Împreună, cele trei formațiuni ar dispune de 118 deputați, deci o confortabilă majoritate în camera ce are 200 de locuri. Această conformație coaliționară demonstrează că votul din 28-29 mai a fost în primul rând un vot de protest împotriva celor “doi mari” ai politicii cehe, ambii percepuți de electorat drept corupți şi ineficienți în măsură egală.
Cu 41 de mandate, TOP ’ 09, o denumire acronimă pentru Tradiție, Responsabilitate şi Prosperitate, înființat la 11 iunie 2009 de către fostul Ministru de Finanțe Miroslav Kalousek din Uniunea Creştină şi Democrată şi condus de Karel Schwarzenberg, fost Ministru de Externe reprezentând formațiunea Verzilor, este în mod evident un partid de coloratură conservatoare.
Lucrurile sunt mai puțin clare în ce priveşte celălalt potențial partener de coaliție, Afaceri Publice, care dispune de 24 de mandate. Condus de jurnalistul şi romancierul Radek John acest partid pare a fi impredictibil. Analişti de frunte ai politicii cehe avertizează că în spatele acestor aparent vajnici luptători împotriva corupției şi partizani ai legii şi ordinii se ascund interese financiare al căror scop este înlocuirea corupților, nicidecum a corupției. Deci, “afaceri” da, “publice” mai puțin. Dacă aşa stau lucrurile, atunci majoritatea de care dispune viitoarea coaliție este departe de a fi acea majoritate stabilă pe care legislativul ceh nu a mai cunoscut-o din 1993. Sună, cumva, cunoscut?
