Nicicând nu a avut mai multe şi mai neaşteptate înţelesuri spusa 'Ce nu te-omoară te-ntăreşte!' ca în cazul moţiunilor prin care trece, acoperit de o carapace tot mai groasă, guvernul Boc. Deşi bombardat de neliniştea socială şi de contestarea partidelor de opoziţie, guvernul Boc renaşte din cenuşa păpuşilor puse pe foc de protestari în faţa Palatului Parlamentului.
Moţiunea de cenzură nu a făcut decât să despartă tovarăşii de drum de duşmanii interni şi să arate că forţa parlamentară pe care se poate baza guvernul a rămas cam aceeaşi, adică puţin peste 50 la sută. Acestora li se mai adăugă, la rigoare, pâlcuri de briganzi politici adunaţi la marginea drumului, să-i vămuiască pe cei care vor să ajungă la porţile puterii. Guvernul şi-a continuat marşul triumfal, strivindu-i sub şenilele sale tocmai pe credincioşii adunaţi în extaz în calea sa.
Curtea Constituţională care ar fi putut da sughiţuri de spaimă coaliţiei guvernamentale şi-a limpezit apele, alegând pentru trei ani în funcţia de preşedinte un fost activist al FSN-ului şi al Partidului Democrat. Acest lucru nu ar fi putut fi posibil fără alegerea a doi noi judecători din partea preşedinţiei şi a PDL. Cu asemenea armonie a puterilor în stat soluţia la sesizarea PSD referitoare la salarii şi pensii pare o joacă de copil.
Ca să facă economii, premierul Emil Boc a hotărât să-i ia la bani mărunţi pe miniştrii cabinetului său. În primul rând, a înfiinţat un fond Solidaritatea de donat salariile pentru stat. Şi-au donat până acum salariile cu strigăturile, dansul şi felicitările de rigoare la ore de maximă audienţă câţiva miniştri, în frunte cu cârmaciul lor, preşedintele Băsescu. N-a sărăcit nimeni de atâta generozitate. Mai ales pentru că sub ştatul de plată de la buget nu se mai ascund decât oamenii lipsiţi de simţul şi gustul afacerilor cu statul. Ceilalţi, indiferent de etajul ministerial parazitat, trăiesc din plusvaloarea muncii lor - adică din contracte, licitaţii, informaţii confidenţiale şi altele, din care scot bani tocmai buni să-şi construiască nu Prima casă, ci primul cartier de vile. Fondul Donează pentru guvern e deschis şi milei publice. Dacă evazioniştii au mustrări de conştiinţă, îşi pot dona surplusul în cutia milei de la intrarea la guvern.
Tot în această săptămână, pentru a le demonstra celor care i-au cerut în Parlament capul pe tipsie că ştie ce face, premierul Boc a promis reducerea cu 20 la sută a cheltuielilor publice. El a început să taie zerourile de prin ministere. Nu e vorba despre zerourile umane, ci despre cele bugetare. După ce i-a economisit pe pensionari şi salariaţi, e pus pe alte mari sacrificii. Vrea să închidă luminile de veghe prin spitale şi alte instituţii.
Se pregătesc de sacrificiu 100 de mii de bugetari pe care guvernul îi va da afară în următoarele săptămâni. Sunt victimele colaterale ale unei reforme care nu mai are loc. Nişte victime mute. Poate de slăbite ce sunt, poate că vacarmul campionatului de fotbal e prea mare, poate că sunt atât de sfâşiate de interesele liderilor sindicali şi ale politicienilor, că nu mai vor să-şi împartă plânsul cu nimeni. Sau poate că se aşteaptă ca din imensa cutie a milei care a devenit România să apară, ca zeii salvatori în tragediile antice, reformele şi prosperitatea pentru care şi-au dat votul. Mulţi spun, însă, că în urnele de vot, ca şi în urnele funare, nu se mai găseşte decât cenuşa speranţelor de mai an.
