An de an, scriitorii moldoveni își publică operele la edituri din țară sau din România, iar unele dintre acestea sînt traduse și tipărite în străinătate. Sînt, însă, cunoscute și de către cititorii din Republica Moldova? Au oare romanele sau cărțile de poezie ale scriitorilor contemporani un public al lor și la Chișinău?
Cu aceste întrebări în minte, am ieșit în stradă vrînd să aflu care sînt preferințele chișinăuenilor în materie de literatură moldovenească de astăzi și care e ultima carte pe care au citit-o.
Iată unele dintre răspunsuri:
“Ion Creangă. Am mai citit cîndva Druță, da amu, nu citesc.”
“Tot de astea rusești. Soldat, de exemplu. L-am citit undeva vreun an în urmă.”
“ Eu, pînă acum, nu am citit nici o carte. Niciodată și nici o carte.”
“Da, eu cînd mă scapăt și la două de noapte citesc.”
“Eu am citit Neneaca, cuconașul ei și dascălul. Autorul e un scriitor clasic, dar nu țin minte cine-i. Am mai citit Ciocoii vechi și noi.”
“Eu la moment sînt student la Universitatea tehnică, așa că nu prea citesc eu literatură contemporană moldovenească.”
“Nu, nu-s scriitori acum care să scrie o carte pe care s-o citești și să te apuce de inimă. Nu-s. Așa-i sau nu? Poate sînt. Eu nu mă sporesc. Da eu în orice caz mai mult stimez literatura care scrie șeva interesant. Da dacî te duși la bibliotecă ce poți găsi acolo? Poți găsi șeva interesant?”
“Nu, eu nu m-am stîcuit cu așa șeva. Mai bine întrebați-l pe el că o să vă spună!”
“Ultima oară. Cu doi ani în urmă am recitit o carte. În două volume.”
În mare, acestea sînt doar cîteva dintre răspunsurile pe care le-am cules de pe stradă, dar care seamănă izbitor de mult între ele și toate mă fac să cred că cea mai mare problemă a scriitorilor moldoveni, cu cîteva fericite excepții, e chiar publicul pe care ar trebui să încerce să-l recucerească, cu ajutorul textelor literare pe care le-au scris sau le vor scrie.
