Victimele psihiatriei represive continuă să-şi caute drepturile

Crearea, la începutul anului curent, a Comisiei pentru studierea crimelor regimului comunist a adus un dram de speranţă şi persoanelor care, în perioada sovietică, au fost internate cu forţa în spitalele de psihiatrie, pentru convingerile lor politice sau pentru simplul fapt că îşi cereau drepturile. Puţinii care au fost reabilitaţi de justiţie şi de comisiile medicale, nu au fost repuşi însă în drepturi, la modul practic. Stigmatul de „alienat mintal” i-a urmărit în permanenţă. Ei nu au putut să se reangajeze la vechiul loc de muncă sau să-şi găsească altul în loc, alteori şi-au pierdut irecuperabil familiile şi au rămas condamnaţi să-şi caute în permanenţă dreptatea.

Medicul psihiatru, Alexei Maşec, care a lucrat în psihiatrie mai bine de treizeci de ani, încearcă de mai mult de două decenii să aducă pe agenda discuţiilor publice tema psihiatriei utilizate în scopuri politice la reprimarea cetăţenilor incomozi puterii sovietice, însă, deocamdată, nu este auzit, pentru că tema psihiatriei şi politicii sub aspectul încălcării drepturilor omului în Republica Moldova rămâne o zonă închisă. Şi asta pentru că, susţine Maşec, unii dintre medicii care au lucrat la comanda Partidului Comunist au şi acum poziţii decisive în sistemul medical, iar cei pensionaţi încă mai sunt destul de influenţi ca să accepte deschiderea dosarelor. În plus cea mai mare parte a dosarelor medicale compromiţătoare a fost distrusă în mod premeditat, susţine Maşec.

Alexei Maşec: „Psihiatria în scopuri politice s-a folosit tot timpul sovietic. Cum a intrat tăvălugul militar străin peste noi s-a folosit tot timpul. Mai cu seamă a început folosirea psihiatriei represive din timpul lui Hruşciov încoace. Oamenii care au intrat acolo cu conotaţii politice, toate fişele lor medicale au fost distruse, au fost arse”.

Oameni sănătoşi şi lucizi erau trataţi cu medicamente psihotrope în doze ce depăşeau de câteva ori norma cuvenită, până ajungeau să nu mai judece, spune Maşec. Aduşi cu ambulanţa la psihiatrie, cei incomozi erau examinaţi formal de o comisie care le punea, invariabil, aceeaşi diagnoză: „schizofrenie lent progresivă” sau „sindrom paranoidal”.

Alexei Maşec: „Într-un minut, un minut şi jumătate să pui acest diagnostic, nu poate nimeni în lume. Sunt o mulţime de oameni care au trecut prin Costiujeni [localitate unde se află Spitalul de Psihiatrie n.r.] şi alte spitale de psihiatrie unde au fost îndreptaţi pe motive neclinice”.

După ce a făcut dezvăluiri şocante în presă despre atrocităţile de la Spitalul clinic de psihiatrie, medicului Maşec i s-ar fi sugerat să demisioneze „de bună voie”. Şi-a susţinut însă afirmaţiile la diferite conferinţe de la Sighet, România, dar şi în Rusia, Bulgaria, Franţa. Alexei Maşec a identificat zeci de persoane din R. Moldova care au avut de suferit de pe urma psihiatriei represive. Continuă să caute şi azi posibile victime, deşi, susţine el, odată cu trecerea anilor, e tot mai dificil - mulţi oameni au decedat sau au fost aduşi la starea de demenţă în urma „tratamentelor” cu medicamente psihotrope.

Sergiu Guşovschi lucra în calitate de cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe, având şi câteva inventii importante. Pentru că vorbea mereu despre necesitatea schimbării vechilor metode de lucru şi a îndrăznit să cheme o comisie de la Moscova să verifice starea de lucruri la Academie - drept urmare a plătit gestul tot restul vieţii. A fost internat cu forţa la psihiatrie, unde a stat aproape trei ani. Deşi a obţinut ulterior avizul unei comisii de specialitate că este perfect sănătos, apoi decizia instanţei de judecată prin care trebuia să fie restabilit în serviciu, până astăzi, Guşovschi continuă să-şi caute dreptatea.

Sergiu Guşovschi: „Am primit certificat de reabilitare politică în 1992, unde scria că Guşovschi este reabilitat politic. Nu scrie că s-a lecuit la Spitalul de psihiatrie , dar scrie doar că s-a aflat doar la Spitalul de psihiatrie. „Psihuşca” de la Costiujeni este Oświęcim-ul basarabean”.

Conducerea Spitalului Clinic de Psihiatrie neagă acuzaţia că în această instituţie ar fi fost trataţi vreodată în mod silit oameni sănătoşi, dar nici nu se adînceşte în probaţiune. Acum, după ce fostul director al Spitalului de psihiatrie a devenit consilier al preşedintelui interimar Mihia Ghimpu, care la rândul său a promis să constribuie la reabilitarea victimelor psihiatriei represive, lucrurile ar putea lua o altă întorsătură.

Comisia Cojocaru, în care şi-au pus speranţe victimele psihiatriei represinve, nu a reuşit să identifice cazuri şi să dovedească că acest fenomen a avut loc şi în Moldova. Aceasta pentru că domeniul este unul dificil de studiat şi lipsesc documente probatorii, spune Octavian Ţicu, membru al Comisiei. El recunoaşte că domeniul trebuie să fie studiat.

Istoricul Octavian Țicu

Octavian Ţicu: „Noi nu am putut depista asemenea cazuri. Dacă avem aşa ceva putem să verificăm. Am înţeles că aici există o rezistenţă surdă. Oameni care au fost în perioada ceea în funcţii şi, deci, au ezitat să ... Propriuzis noi nu am descoperit nimic concret. Ceea ce am depistat eu, a fost cazul unui spital de psihiatrie de la Ţigăneşti în care în anul 1973 au existat 32 de morţi în urma administrării unor preparate, despre care se spiune că au fost încurcate. Dar nu au existat dovadă a faptului că ar fi fost exterminaţi în mod special”.

Medicul Alexei Maşec şi-a propus să editeze un volum întitulat „Cartea albă a victimelor psihiatriei politice”, similar celor publicate în alte ţări din fostul lagăr socialist. El îi îndeamnă pe toţi cei care au avut de suferit să ia legătura cu el. Medicul se declară convins că există o mulţime de foşti „pacienţi” politici care doresc să le fie reabilitat bunul nume şi să li se ofere despăgubiri materiale pentru anii pierduţi în închisori psihiatrice şi imposibilitatea ulterioară de a se angaja în câmpul muncii din cauza stigmei înfricoşătoare.