11 iulie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Șerban Orescu).
PNL în pragul unei noi sciziuni ?
Spaţiul consacrat de presa romanească dezbaterii aprinse din PNL pe marginea politicii sale de alianţe electorale reflectă nu ponderea, desigur, modestă a partidului în eşicherul politic, ci mai curînd, interesul intelectualităţii romanesti faţă de soarta unui partid care s-a identificat cu destinul ţării şi la bine şi la rău pînă ce a fost suprimat de comunişti. Discuţia declanşată în sînul acestui partid de politica de alianţe preconizată de liderul său de facto, domnul Valeriu Stoica are, de aceea, un caracter public putînd fi comparată oarecum cu un meci urmărit cu respiraţia tăiată. Miza iniţială, ce-i drept, este importantă: continuitatea reformelor şi a orientării pro occidentale a Romaniei. (...)
După cum se ştie, partidul a renăscut din cenuşă după revoluţia din decembrie 1989. Electoratul românesc nu a întîmpinat însă cu prea multe ovaţii partidele istorice şi a fost nevoie de timp, de compromisuri şi de inevitabile erori, ca liberalii şi ţărăniştii să se coalizeze in CDR, să găsească în 1992 un candidat la preşedinţie unic, în persoana domnului Emil Constantinescu, şi să cîştige oarecum alegerile în 1996.
Ce a urmat se ştie: o guvernare slabă! Ne aflăm la capătul ei. Un sfîrşit lipsit de glorie. Vrînd-nevrînd el impune politicii de alianţe pe care PNL-ul o va stabili zilele acestea anumite limite. PNL s-ar fi recomandat cu altă strategie, desigur, dacă regimul, identificat - pe drept sau nu - ca al CDR si al preşedintelui Constantinescu ar fi încheiat la ora actuală reformele şi ar fi scos ţara din criză dar deocamdată, zorile acestei redresări abia se întrezăresc. Este, ceea ce determină, pe de-o parte forta PDSR în sondaje şi slăbiciunea partidelor istorice, mai ales a PNTCD, desigur, dar si a PNL. (...)
Prin urmare, încercările domnului Valeriu Stoica de a găsi pentru partidul său o strategie de compromis pot fi înţelese. Dar cu o condiţie: compromisul nu trebuie să afecteze identitatea partidului, căci atunci, compromisul se transformă în sinucidere. Electoratul trebuie respectat. De bună seamă el ar refuza să se recunoască la toamnă în hibridul rezultat din fuziunea eventuală a PNL cu APR.
Prea de tot proaspătă este în memorie sorgintea FSN-istă a partidului domnului Meleşcanu pentru a se pretinde electoratului PNL să o uite cu totul. Dar, de ce nu liste separate şi colaborare post-electorală ? Inclusiv candidaţi diferiţi la preşedintie...
Stîrneşte mirare faptul că domnul Valeriu Stoica s-a făcut pare-se avocatul fuzionării, aşa cum pretind cel puţin anumite surse PNL şi din APR. În timp ce cauza păstrării identităţii partidului este apărată, alături de veteranii din partid, precum Dan Amedeu Lăzărescu de recent cooptaţii liberali provenind din PAC şi al partidului liberal al domnilor Rusu, Patriciu şi Dinu Zamfirescu. Oricum, e puţin probabil ca PNL să cunoască o noua sciziune, dar nu există îndoiala că prezenta dispută e un factor de slăbiciune şi nu de forţă.
