O ştire difuzată de SA Termocom şi anume aceea că locuitorii Chişinăului nu vor avea o lună apă caldă menajeră a provocat nemulţumirea vădită a vizitatorilor site-ului UNIMEDIA care preluase anunţul.
Reproduc cîteva dintre reacţiile pline de năduf: „Şi încă mai vreţi în Uniunea Europeană. La treucă, da nu în UE. / Monopolişti insensibili, nici un respect faţă de consumatori, o lună e prea mult! / Nu-mi vine să cred că în secolul XX se mai poate trăi ca în Evul Mediu! O lună de zile e enorm! / Tocmai am venit de la Moscova unde într-o parte a oraşului apa caldă e oprită. Mă gîndeam că măcar aici găsesc şi iaca na!”
Aşadar, chişinăuienii aceia erau de-a dreptul decepţionaţi de anunţul Termocom-ului, pe care îl făceau cu ou şi cu oţet. Mărturisesc că reacţia acestor chişinăuieni m-a descumpănit şi m-a întristat. Şi nu pentru că sînt un apărător fervent al Termocom-ului. Cei care mă ascultă ştiu că şi tabletele mele conţin deseori accente critice la adresa furnizorului gigacaloriei vitale. Însă de această dată m-au supărat cei care beşteleau Termocom-ul. Şi iată de ce.
Oamenii aceia îşi exprimau dezolarea generată de disconfortul pricinuit chiar în ziua de 9 iulie, cînd concetăţenii lor din lunca Prutului rămăseseră pe drumuri, cînd inundaţiile făceau ravagii. Vizitatorii site-lui care se arătau dezgustaţi de absenţa apei calde în apartamente păreau rupţi de realitate, de context. Ei, ori habar nu aveau ce li se întîmplă moldovenilor din Nemţeni, ori considerau, probabil, că lipsa apei calde timp de o lună în Chişinău e un fapt mult mai tragic decît distrugerea caselor din lunca Prutului.
Or, în realitate, drama lor e un fleac în comparaţie cu ravagiile provocate de inundaţii. De aceea, lamentaţiile acestor indivizi privind apa caldă într-o zi în care concetăţenii lor au rămas fără case mi se par de-a dreptul inoportune şi imorale. Ar fi putut să amîne lamentaţia şi beşteleala pentru alte zile. Unde mai pui că Termocom-ul are, se pare, motive serioase care justifică oprirea livrării apei calde.
Ar fi putut, dar... mai aproape dinţii, decît părinţii.
