Linkuri accesibilitate

Responsabilitatea personală


În alte dimensiuni, deşi lipsite de farmecul mioritic, intri în cafenele cu convingerea fermă că anume patronii şi bucătarii acelor localuri sînt cei mai interesaţi ca tu să nu ai indigestii.


Am cumpărat deunăzi cîteva kilograme de legume la piaţă şi am descoperit acasă, în sacoşe, trei chiperi stricaţi. Am cumpărat, în altă zi, fasole stricate dintr-un supermarket. Faptele acestea oarecum banale m-au predispus la reflecţie. „Cine e vinovatul?” m-am întrebat plin de amărăciune.

Fireşte, vinovat eram în primul rînd eu însumi fiindcă îmi slăbise vigilenţa. Iar în spaţiul nostru ciudat-miraculos, dacă nu eşti vigilent, rişti să fii păcălit po polnoi programme, vorba unor concetăţeni. M-am gîndit apoi că vinovate sînt organele sanitare de control care au trecut cu vederea aceste neajunsuri. Dar, în final, am realizat că vinovaţii cei mai mari sînt în realitate chiar vînzătorul şmecher care, cu o mină bonomă, mi-a strecurat în sacoşă chiperii putrezi, chiar bucătarul supermarketului care a gătit fasolele.

Nu eu, nu organele de control, ci anume acei vînzători cu privirea caldă-cucernică ar fi trebuit să fie cei mai interesaţi ca marfa lor să fie de o calitate ireproşabilă. Măcar şi din simplul fapt că un cumpărător mai mînios ar fi putut să-i apuce de guler!

Ceea ce ne lipseşte mai cu seamă în acest spaţiu ciudat al provizoratului e responsabilitatea personală. Zic asta pentru că pe alte meridiane cel mai interesat de calitatea producţiei e chiar producătorul. Undeva departe, peste mări şi ţări, cel mai interesat de starea automobilului este chiar posesorul acestuia, nicidecum poliţia rutieră. În alte dimensiuni, deşi lipsite de farmecul mioritic, intri în cafenele cu convingerea fermă că anume patronii şi bucătarii acelor localuri sînt cei mai interesaţi ca tu să nu ai indigestii.

Iar dacă ne gîndim mai bine, putem constata un fapt şi mai năucitor. Toţi aceşti patroni, producători şi prestatori de servicii sînt corecţi şi responsabili nu neapărat pentru că sînt de o bunătate fără margini. Pur şi simplu, acolo, în alte dimensiuni adică, organele de control şi consumatorii îl pot ruina cu uşurinţă pe cel care nu le oferă servicii sau mărfuri de calitate. Şi chiar asta fac de multe ori.

Şi urmează, în mod firesc, o întrebare importantă: dar parcă nu avem şi noi organe de control care să vegheze starea lucrurilor? Dar parcă nu sînt amendaţi şi pedepsiţi şi la noi ageamiii? Păi, avem, fireşte, organe de control foarte harnice, dar, pesemne, nu într-atît de eficiente ca să modifice mentalitatea proverbială. Păi, avem şi amenzi, şi pedepse, doar că ele sînt cu adevărat severe numai atunci cînd se întîmplă ceva foarte grav. De aceea, merge şi aşa.
XS
SM
MD
LG