Situată în mijlocul Grădinilor Kinsky și înconjurată de copaci seculari, biserica Sfîntului Arhanghel Mihail găzduiește în fiecare duminică, deja de doi ani, slujbe pentru vorbitorii de limbă română din Praga. Înzestrată cu trei turnuri, cu acoperiș din lemn, și cu cerdac – biserica a fost construită în Ucraina Carpatică în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și în anul 1929 – a fost adusă în Praga.
Cîțiva moldoveni în ograda bisericii s-au adunat, după slujbă, să împărtășească din ultimele vești primite de acasă. Dornică de a-și împărtăși din experiența de viață, doamna Elena îmi spune că are 57 ani și că lucrează aici în Praga într-un spital – face curățenie într-o sală de operație.
„Este una și aceeași credință și înțeleg. Pînă a nu se deschide – mergeam tot timpul la biserica rusă, de-acum am 4 ani de zile aici. Dar cum s-a deschis, cu cît pot, dar totuși venim, că asta este sufletul nostru, asta este nădejdea noastră. Dacă cîndva mă simțeam tare în străinătate și îmi era tare greu, dar acum mă simt ca acasă: vin dimineața la biserică în toată duminica, pe urmă plec la internet unde pot să îmi văd nepoțeii, fiica, părinții, cu toții mă aud, mă văd și iarăși pentru o săptămînă sunt ca acasă.”
Octavian are 25 ani și lucrează la construcții. Îmi spune că venind la biserică duminica, lucrul din timpul săptămînii e mai cu spor: „Timpurile sunt grele și e timpul să ne mai rugăm Domnului. Înțeleg rugăciunile, îmi place să ascult. Deja și acasă sun mai des: telefonam acasă doar o dată în lună, dar acum și în timpul săptămînii.”
Chiar dacă aici se adună credincioși de rit vechi și nou, diversitatea de obiceiuri religioase este acceptată. Preotul Andrei: „Ce încerc eu să îi încurajez pe oameni să vină și să-mi spună ei: părinte cam așa e la noi, cam așa se face la noi și atunci în măsura în care ceea ce îmi spun ei este în acord cu învățătura corectă a bisericii, sigur că facem după cum spun și alții. Am avut un botez al copiilor din Moldova și mi-au zis că la botez e obiceiul să fie, cum este în Moldova – mai multe rînduri de cumetri. Noi, în România avem doar nași – și poate să fie și un singur naș. Aici am avut un botez la care au fost 5 sau 6 rînduri de cumetri. Nu e nici o problemă asta, pentru că nu încalcă învățătura bisericii.”
Una din inițiativele preotului Andrei este de a crea o mini-bibliotecă cu cărți în limba română pentru copii. Mai mult decît atît, copiii vor putea frecventa și o școala duminicală: „Vom putea să îi învățăm pe copii, după ce bineînțeles învață în școlile cehești, îi vom putea învăța să scrie și în limba pe care o vorbesc ei de fapt acasă. Pentru că ei vorbesc acasă românește. Chiar și în familiile în care unul din părinți este ceh, ei știu și româna. Și atunci dacă știu limba română, să învețe să și scrie în limba română.”
Cîțiva moldoveni în ograda bisericii s-au adunat, după slujbă, să împărtășească din ultimele vești primite de acasă. Dornică de a-și împărtăși din experiența de viață, doamna Elena îmi spune că are 57 ani și că lucrează aici în Praga într-un spital – face curățenie într-o sală de operație.
„Este una și aceeași credință și înțeleg. Pînă a nu se deschide – mergeam tot timpul la biserica rusă, de-acum am 4 ani de zile aici. Dar cum s-a deschis, cu cît pot, dar totuși venim, că asta este sufletul nostru, asta este nădejdea noastră. Dacă cîndva mă simțeam tare în străinătate și îmi era tare greu, dar acum mă simt ca acasă: vin dimineața la biserică în toată duminica, pe urmă plec la internet unde pot să îmi văd nepoțeii, fiica, părinții, cu toții mă aud, mă văd și iarăși pentru o săptămînă sunt ca acasă.”
Octavian are 25 ani și lucrează la construcții. Îmi spune că venind la biserică duminica, lucrul din timpul săptămînii e mai cu spor: „Timpurile sunt grele și e timpul să ne mai rugăm Domnului. Înțeleg rugăciunile, îmi place să ascult. Deja și acasă sun mai des: telefonam acasă doar o dată în lună, dar acum și în timpul săptămînii.”
Chiar dacă aici se adună credincioși de rit vechi și nou, diversitatea de obiceiuri religioase este acceptată. Preotul Andrei: „Ce încerc eu să îi încurajez pe oameni să vină și să-mi spună ei: părinte cam așa e la noi, cam așa se face la noi și atunci în măsura în care ceea ce îmi spun ei este în acord cu învățătura corectă a bisericii, sigur că facem după cum spun și alții. Am avut un botez al copiilor din Moldova și mi-au zis că la botez e obiceiul să fie, cum este în Moldova – mai multe rînduri de cumetri. Noi, în România avem doar nași – și poate să fie și un singur naș. Aici am avut un botez la care au fost 5 sau 6 rînduri de cumetri. Nu e nici o problemă asta, pentru că nu încalcă învățătura bisericii.”
Una din inițiativele preotului Andrei este de a crea o mini-bibliotecă cu cărți în limba română pentru copii. Mai mult decît atît, copiii vor putea frecventa și o școala duminicală: „Vom putea să îi învățăm pe copii, după ce bineînțeles învață în școlile cehești, îi vom putea învăța să scrie și în limba pe care o vorbesc ei de fapt acasă. Pentru că ei vorbesc acasă românește. Chiar și în familiile în care unul din părinți este ceh, ei știu și româna. Și atunci dacă știu limba română, să învețe să și scrie în limba română.”
