Igor Boţan: „În actul final, Capitolul 7 prevede în mod obligatoriu respectarea drepturilor omului de către statele semnatare. Lucru care ulterior a avut pentru Uniunea Sovietică un impact demolator, dat fiind faptul, că peste 15 ani, datorită anume acestui capitol din Actul final, Uniunea Sovietică şi blocul comunist a ajuns la disoluţie.”
Europa Liberă: Adică, dizidenţii şi personalităţile de genul Saharov au avut motiv să ceară Uniunii Sovietice să-şi respecte acele angajamente.
Igor Boţan: „Absolut. Uniunea Sovietică nu a mai putut să trateze dizidenţii, cum îi trata anterior. De exemplu, Alexandru Soljeniţin a fost expulzat în Occident. În 1973 a apărut „Arhipelagul Gulag”, care a motivat intelectualii europeni de stânga să-şi schimbe atitudinea faţă de Uniunea Sovietică. Până la urmă, cred că semnarea Actului final a avut drept consecinţă directă căderea zidului berlinez şi schimbarea hotarelor în Europa de după Ialta. Dar după căderea zidului berlinez, CSCE – Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa a fost transformată în OSCE, organizaţie, care în prezent oferă cadrul cel mai larg de consens în probleme de securitate, drepturile omului, trafic al fiinţelor umane, combaterea acestui flagel şi soluţionarea conflictelor în spaţiul european.”
Europa Liberă: Dacă ne referim strictamente la drepturile omului, acest capitol. În grija cui, de fapt, se află aceste probleme, pornind de la cadrul general, pe care îl oferă OSCE?
Igor Boţan: „Este problema guvernelor care au semnat Actul final. Republica Moldova a aderat la CSC în ianuarie 1992, la câteva luni după Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova. Dar în paralel acest cadru se lărgeşte prin faptul că organizaţiile nonguvernamentale, organizaţiile societăţii civile au un rol extrem de important în supravegherea modului, în care autorităţile din ţările semnatare îşi exercită atribuţiile în domeniul drepturilor omului.”
Europa Liberă: Întrebarea stupidă: de ce e bine să se respecte drepturile omului?
Igor Boţan: „Descătuşarea energiilor fiinţelor umane întotdeauna poate aduce la progrese nebănuite de către guvernanţi. Deaceea respectarea drepturilor omului elimină tensiunile interne din societate. Şi, în al doilea rând, energiile umane canalizate în artă, cultură, ştiinţă întotdeauna aduc progrese sociale pentru statele în care aceste drepturi sunt respectate.”
Europa Liberă: Adică, politicienii pentru propria securitate trebuie să respecte drepturile omului?
Igor Boţan: „Pentru securitatea societală, dacă putem spune aşa. Şi depinde de cultura politică a cetăţenilor. Dacă cetăţenii pot exercita presiuni asupra guvernanţilor, ca aceştia să respecte drepturile omului şi, eventual, în cadrul alegerilor libere şi corecte, să-i schimbe de la guvernare pe acei politicieni, care nu respectă drepturile omului. Trebuie să pornim de la cultura, în care este plonjată societatea europeană şi cea moldovenească. Cultura noastră este de origine iudaico-creştină, iar în creştinism, ştim cu toţii, că omul se naşte liber şi doar Dumnezeu are putere asupra sorţii fiinţelor umane. În al doilea rând, puterea statală vine din aşa-zisul acord social – toţi cetăţenii deleagă această putere celor care conduc printr-un mandat. Deaceea conducătorii statelor trebuie să poarte responsabilitate în faţa cetăţenilor. Occidentul a avut succes, datorită faptului că a făcut din drepturile omului principala unealtă a aşa-zisei soft-power, puterii blânde, sau puterii suave, care a avut succes în Europa în demolarea comunismului.”
Europa Liberă: Adică, dizidenţii şi personalităţile de genul Saharov au avut motiv să ceară Uniunii Sovietice să-şi respecte acele angajamente.
Igor Boţan: „Absolut. Uniunea Sovietică nu a mai putut să trateze dizidenţii, cum îi trata anterior. De exemplu, Alexandru Soljeniţin a fost expulzat în Occident. În 1973 a apărut „Arhipelagul Gulag”, care a motivat intelectualii europeni de stânga să-şi schimbe atitudinea faţă de Uniunea Sovietică. Până la urmă, cred că semnarea Actului final a avut drept consecinţă directă căderea zidului berlinez şi schimbarea hotarelor în Europa de după Ialta. Dar după căderea zidului berlinez, CSCE – Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa a fost transformată în OSCE, organizaţie, care în prezent oferă cadrul cel mai larg de consens în probleme de securitate, drepturile omului, trafic al fiinţelor umane, combaterea acestui flagel şi soluţionarea conflictelor în spaţiul european.”
Europa Liberă: Dacă ne referim strictamente la drepturile omului, acest capitol. În grija cui, de fapt, se află aceste probleme, pornind de la cadrul general, pe care îl oferă OSCE?
Igor Boţan: „Este problema guvernelor care au semnat Actul final. Republica Moldova a aderat la CSC în ianuarie 1992, la câteva luni după Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova. Dar în paralel acest cadru se lărgeşte prin faptul că organizaţiile nonguvernamentale, organizaţiile societăţii civile au un rol extrem de important în supravegherea modului, în care autorităţile din ţările semnatare îşi exercită atribuţiile în domeniul drepturilor omului.”
Europa Liberă: Întrebarea stupidă: de ce e bine să se respecte drepturile omului?
Igor Boţan: „Descătuşarea energiilor fiinţelor umane întotdeauna poate aduce la progrese nebănuite de către guvernanţi. Deaceea respectarea drepturilor omului elimină tensiunile interne din societate. Şi, în al doilea rând, energiile umane canalizate în artă, cultură, ştiinţă întotdeauna aduc progrese sociale pentru statele în care aceste drepturi sunt respectate.”
Europa Liberă: Adică, politicienii pentru propria securitate trebuie să respecte drepturile omului?
Igor Boţan: „Pentru securitatea societală, dacă putem spune aşa. Şi depinde de cultura politică a cetăţenilor. Dacă cetăţenii pot exercita presiuni asupra guvernanţilor, ca aceştia să respecte drepturile omului şi, eventual, în cadrul alegerilor libere şi corecte, să-i schimbe de la guvernare pe acei politicieni, care nu respectă drepturile omului. Trebuie să pornim de la cultura, în care este plonjată societatea europeană şi cea moldovenească. Cultura noastră este de origine iudaico-creştină, iar în creştinism, ştim cu toţii, că omul se naşte liber şi doar Dumnezeu are putere asupra sorţii fiinţelor umane. În al doilea rând, puterea statală vine din aşa-zisul acord social – toţi cetăţenii deleagă această putere celor care conduc printr-un mandat. Deaceea conducătorii statelor trebuie să poarte responsabilitate în faţa cetăţenilor. Occidentul a avut succes, datorită faptului că a făcut din drepturile omului principala unealtă a aşa-zisei soft-power, puterii blânde, sau puterii suave, care a avut succes în Europa în demolarea comunismului.”
