Încercaţi să vă imaginaţi ce simte o bunică care şi-a crescut vreme de opt ani nepotul - de la scutece pînă la prima zi de şcoală - ca într-un final să fie obligată să-l cedeze mamei naturale reapărute în viaţa copilului. Ca să nu mai vorbim de stresul suportat de copilul forţat să o accepte nu doar pe mama redescoperită, dar şi o persoană străină angajată să-i poarte de grijă?
Tocmai aceste lucruri li se întîmplă Ninei Smolscaia şi nepotului său Octavian din Pelenia, Drochia. Ei au fost o familie din 2002, cînd Nina a luat băiatul fiului său dintr-o maternitate din Moscova unde mamă sa îl abandonase la doar cîteva zile de la naştere. Acum cîteva luni, mama biologică a băiatului l-a luat de la bunica şi l-a plasat în îngrijire unei persoane străine pe numele căreia autorităţile au întocmit o tutelă pe perioada în care mama este plecată la cîştig la Moscova.
Bunica vrea să rămînă ea tutorele oficial al copilui, dar autorităţile nu-i permit.
Nina Smolscaia: “Nu-mi trebuie nimic. Vrei să-mi dai cite ceva să am cu ce-l întreţine, bine. Da nu, nu-mi trebuie. Dar lasă-l să-l cresc eu. Dacă eu l-am crescut pînă amu”.
”Dacă ar fi să stai acasă cu el, e una. Dar aşa, nici tu nu stai, dar nici mie nu mi-l laşi, că l-am crescut pînă cum şi n-ai venit o zi să-l vezi, să mă întrebi cu ce-l hrănesc?,” este mesajul Ninei pentru mama băiatului.
Potrivit legii, în cazul în care un copil este lipsit de îngrijire părintească, tutorele este căutat prioritar în mediul a ceea ce specialiştii numesc „familie extinsă”, adică a rudelor celor mai apropiate. Am întrebat-o pe Natalia Magalias, şefa Direcţiei raionale Drochia de asistenţă socială, de ce Ninei Smolschaia i se refuză dreptul de a deveni tutore legal al nepotului său.
Natalia Magalias: „Smolscaia, pe baza la copilul acesta primea diverse ajutoare sociale. Copilul însă umbla murdar şi flămînd. Acum mama s-a întors de la Moscova şi l-a luat de la bunica şi l-a dat la o rudă de-a ei. Pierzînd indemnizaţiile, da. Smolscaia a început să umble prin instanţe, în loc să meargă să vadă copilul. Am chemat doamna care întreţine copilul şi pe băiat la noi– el era bine îmbrăcat, îngrijit. L-am întrebat dacă vrea să se ducă la bunica şi el a spus - categoric nu.”
Cazul este şi în atenţia avocatei pentru drepturile copilului, Tamara Plămădeală, care susţine însă că autorităţile au comis o mare nedreptate, dacă nu chiar ilegalitate, în raport cu această familie: „Am fost la faţa locului, am discutat cu copilul – el este foarte ataşat de bunică. Organele tutelare locale, practic forţat, au întocmit însă o tutelă asupra unei terţe persoane căreia mama îi plăteşte pentru serviciile de întreţinere a copilului. Bunica este nevoită să se ascundă, să suporte diverse presiuni. E problema autorităţilor tutelare locale, care trebuia demult să o lipsească de drepturi părinteşti pe mamă pentru că ea nu a manifestat interes pînă acum faţă de copil. Voi face o sesizare la organele tutelare ca să anuleze tutela pe care au eliberat-o.”
Cît timp cazul rămîne nesoluţionat, el împarte şi sătenii în două tabere – unii o susţin pe bunică despre care spun că a ajuns chiar victimă a violenţei fizice. Cealaltă tabără dimpotrivă o acuză că ar urmări interese meschine şi mai puţin i-ar păsa de copil:
”Nora a fost cu încă cinci persoane şi au bătut-o în ograda ei, iar la două zile i-au furat nepotul. Se juca băiatul la poartă, s-a oprit o maşină şi l-a luat cu forţa”.
”Noi din ce am înţeles - pe ea ce o interesează în primul rînd partea financiară – pentru că dacă ar obţine tutelă, ar primi indemnizaţii...”
În instanţele de judecată, opinia copilului se ia în consideraţie abia începînd cu vîrsta de zece ani. Octavian are opt. Pînă la atingerea vîrstei la care băiatul ar putea să aleagă cu cine să stea, autorităţile sunt obligate să se ghideze de ceea ce Convenţia Europeană privind Drepturile Copilui defineşte drept „interes superior al copilului”.
