Se împlinesc astăzi nouăsprezece ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Încă un prilej de bilanţ şi de reflecţii… Cum s-a produs acel eveniment istoric, cum a fost scrisă dar şi cum a fost citită de fiecare dintre deputaţii e la acea vreme Declaraţia de independenţă? Vom discuta în această dimineaţă cu scriitorul, istoricul, politicianul şi unul dintre deputaţii care au votat actul de independenţă, Valeriu Matei.
Europa Liberă: Dle Matei, declaraţiile de independenţă – ca şi cea pe care, alături de alţi deputaţi, aţi votat-o şi semnat-o acum 19 ani, nu sunt aşternute pe hârtie de o mână nevăzută, nu sunt pogorâte din ceruri gata concepute, ci se scriu de oameni concreţi… Permiteţi-mi la această oră matinală să vă pun o întrebare absolut inocentă – cunoaşteţi ceva despre modul în care a fost scris textul Declaraţiei de Independenţă acum 19 ani?
Europa Liberă: Exactitate maximă... şi minutele... Pe atunci computere nu erau şi de aceea a fost dactilografiat acest text...
Valeriu Matei: Nu era, era maşină de dactilografiat. A dactilografiat textul Natalia Pascal care era pe atunci secretar la Frontul Popular. Pentru că toată lumea plecase, nu mai era nimeni, multă lume se poate spune că căzuse pe cîmpul de luptă – avuseserăm o şedinţă a prezidiului Parlamentului care a durat din după-amiaza zilei de 26 care durase pînă foarte tărziu, apoi în dimineaţa zilei de 27 ne-am reunit la 7 dimineaţa, unde textul acesta a fost difuzat şi am spus că nu mai există loc pentru alte discuţii şi apelul către parlamentele şi popoarele lumii.
Declaraţia de Independenţă are o preistorie – la temelia ei au stat documentele finale ale primei şi celei de-a doua marei adunări naţionale – marile mitinguri de la Chişinău din 1989, 27 martie - actul final al acelei întruniri numită „Despre suveranitate şi despre dreptul nostru la viitor” şi Proclamaţia – documentul final al celei de-a doua adunări naţionale din 16 decembrie 1990. A fost şi o concepţie elaborată în anul 1990 – Concepţie privind independenţa noastră faţă de imperiul sovietic – text cu care unii dintre cei care astăzi spun că, uite, au contribui, au făcut... nu au fost de acord atunci.
A fost şi recunoaşterea Lituaniei, care a fost şi un gest al nostru de solidarizare cu poporul Lituaniei, dar şi o sondare a reacţiei centrului imperial faţă de eventuala evoluţie a noastră pe aceiaşi cale, apoi un act intermediar cum a fost Declaraţia de suveranitate adoptată, menţionez încă o dată, odată cu avizul Comisiei pentru aprecierea politico-juridică a Pactului Ribbentrop-Molotov la 23 iunie 1990.
Europa Liberă: Textul Declaraţiei de Independenţă poartă cumva amprenta stilistică a dv. ca scriitor – vă regăsiţi lingvistic în textul acestei declaraţii.
Valeriu Matei: Bineînţeles că da. Pentru că acest text, atunci, a trecut mai multe variante şi s-a ajuns atunci la această formulă de sinteză. Din partea istorică, partea de rememorare a evenimentelor ce au stat la temelie, din păcate, a dispărut un alineat – al patrulea dacă luăm şi începutul – în care scria „menţionînd că la 27 martie 1918, Sfatul Ţării, Parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti a pus capăt unui mai bine de un secol de anexiune şi ocupaţie de către Imperiul Ţarist a teritoriului dintre Prut şi Nistru”, şi urmau mai departe celelalte evenimente enumerate, partea apoi constatativă şi apoi partea afirmativă - deci are trei părţi această declaraţie, are o logică internă textul, iar această formă gerundivală aprobată a fost pentru a dinamiza textul şi pentru a-i da o coerenţă de la cap la coadă.
Europa Liberă: Vom reveni la textul propriu-zis al declaraţiei şi la modul în care a fost interpretat atunci la modul personal de fiecare deputat.
----------------------------------
Mai întîi însă - colega noastră Lucia Diaconu a mers ieri pe strada Independenţei din capitala unde i-a întrebat pe trecători ce semnificaţie pentru omul de rînd are Ziua Independenţei. Vă propunem să audiem cîteva răspunsuri, după care să revenim la discuţia noastră.
- „Asta mai mult îi pe politică, dar aşa oamenii nu simt Independenţa. Da, cu dînşii m-am născut şi cu dînşii sînt pînă acum - am în vedere cu comuniştii. Ştiu ce era independenţa şi atunci şi acum - s-a schimbat numai pe hîrtie, dar aşa, pentru omul de rînd, aproape nimic. Unde te-ai duce, e tot aceeşi practică. La Procuratură e tot aşa, prin spitale e tot aşa. Atitudinea oamenilor faţă de alţii e şi mai aspră şi mai neomenească. Asta că poţi să mai spui ceva, dar ce folos? Eu mă mîndresc cu ţara mea. Eu sînt crescut şi născut în Moldova. Părinţii sînt moldoveni. Dar nu mă mîndresc cu conducerea de cînd mă ţin minte şi pînă-n ziua de azi”.
- „Foarte greu. Dar ştiţi de ce? Oamenii sînt istoviţi de lucru, nu-s plătiţi. Şefii au de toate. Dar noi iată... Vin cu un şip de vin şi mă fugăreşte poliţia. Ei, mai pune amenzi. E foarte greu. Tineretul a plecat şi au rămas bătrînii. Acum faci ce vrei. Nu te comandă. Sîntem independenţi, dar dreptate nu avem nimic. Şi legile sînt făcute pentru şefi, nu pentru populaţie. Avem 20 de ani în care nimic nu s-a făcut. S-a făcut pentru şefi. Dar pentru noi nu s-a făcut”.
- „Eu îmi închipui că pentru moldoveanul de rînd asta nu-i sărbătoare. E o zi obişnuită de lucru. Pentru mine cel puţin aşa e ziua. Mai facem un ban că sîntem liberi şi venim la piaţă. Nouă, în orice caz, ne este foarte greu.”
- „Ne-am străduit, am muncit - doi lei, un leu floarea. Dar cînd dăm la realizare, e foarte greu. Şi nu ne scoatem nici banii care îi investim în pămîntul acesta. O grămadă de bani. ”
Europa Liberă: „Săraci, dar independenţi, liberi...”
- „Ha ha ha ha... Da, şi aşa se poate de spus... Ha ha ha... Liberi.. Ha ha...”
-----------------------
Europa Liberă: Dle Matei, de ce credeţi că oamenii simpli tratează Ziua Indepedenţei aşa cum aţi putut auzi. Mai ales că şi un sondaj mai vechi a arătat că toate au mai mare importanţă pentru moldoveni – şi Crăciunul, şi Paştele, şi hramurile localităţilor, şi chiar 9 mai...?
Valeriu Matei: E un fel mai uzual, să spun aşa, al oamenilor de a înţelege independenţa... Independenţa afirmă în fond cele cinci principii fundamentale ale suveranităţii unui stat, este un act de ieşire din întunericul unui imperiu, dar din păcate la noi nivelul de conştiinţă civică şi socială, şi naţională mai e cel care trenează. Într-adevăr, din punct de vedere economic lucrurile n-au evoluat, dar totodată spre deosebire de baltici, care au traversat la începutul anilor 90 timpuri grele, cînd aveau pîine pe cartelă 100 de grame pe zi, dar au ştiut să strîngă cureaua şi să ajungă în UE şi NATO.
La noi vedeţi că există mereu această privire înapoi peste umăr şi atunci o pierdem mereu pe Euridice, nu avem bine determinată o ţintă şi din ceste considerente s-au făcut un pas înainte, doi înapoi, reformele au trenat şi mai trenează încă în toate domeniile, inclusiv domeniu economic, s-a făcut din păcate o privatizare cu bonuri care n-a dus la nimic, o împărţire a pămîntului şi o pulverizare a lui conform unui cod funciar eronat şi denaturat ş.a.m.d. şi de aici derivă toată situaţia în care se află majoritatea populaţiei pe care desigur îi putem înţelege şi îi putem înţelege preocupările.
Europa Liberă: Aţi vorbit la timpul trecut despre toate astea. Acest fenomen – un pas înainte şi doi înapoi – credeţi că este un fenomen care ţine de trecut numai sau credeţi că se regăseşte şi în actuala clasă politică.
Valeriu Matei: Se regăseşte din păcate şi în actuala clasă politică. Această alianţă a început-o cu optimism, cu fanfare – iată că o terminăm cu nişte surle mai orientale ca să zicem aşa şi cu toate aceste interesante dueluri purtate şi la vedere şi dueluri ascunse. Alianţa trenează, din păcate, pentru că nu ştim să punem în faţă dezideratele comune de interes naţional şi să le lăsam pe altele pentru mai tîrziu.
Europa Liberă: De altfel, declaraţia a fost adoptată cu 278 de voturi, dacă îmi amintesc bine, dar această aparentă unanimitate pare să inducă un pic în eroare – de fapt interpretările textului au fost diferite – pentru mulţi această declaraţie însemna independenţa de imperiul sovietic, de Rusia, pentru alţii însă – independenţa de România. Dv. care aţi stat la originea acestui text de fapt aţi urmărit acest echilibru, ca să spunem aşa, această tonalitate care să împace ambele tabere...?
Valeriu Matei: Eu nu am urmărit în nici un fel acest echilibru care să împace ambele tabere. Cred că în şedinţa prezidiului de atunci au fost momente dintre cele mai dramatice – cînd se discuta textul declaraţiei de Independenţă am stat la tribună atunci multe ore în şir, am avut din păcate colegi care nu înţelegeau lucrurile fundamentale. A fost, spuneam încă o dată, şi varianta cu 27 martie, varianta chiar de reîntregire naţională, de reunificare cu ţara fiindcă este un deziderat legitim şi firesc pentru o parte a unui popor, a unei naţiuni care a fost smulsă din trupul naţiunii...
Europa Liberă: ... şi realistă oare la acea vreme?
Valeriu Matei: Nu era real istoric, nu aveam nici instrumentul interior – un Parlament care să voteze aşa ceva…; declaraţia de Independenţă a fost votată de mulţi şi din frică – nu uităm că mai înainte noi am propus separarea noastră de imperiul sovietic, ultima dată la 21 august 1991, în chiar toiul puciului, dar puciul nu era stabilit şi lucrul ăsta nu putea să treacă. La 27 au votat de acuma, atunci cînd puciul deja era stabilit, toată lumea, aşa, a venit şi a votat, mi-amintesc, în unanimitate… Dar mi-amintesc, chiar la 17 iulie 1991, un grup parlamentar (şi nu vorbesc de cel al Interfrontului zis Frontul internaţionalist sovietic comunist) ci altă grupare ne cerea să păstrăm intact Uniunea Sovietică.
Europa Liberă: Iată, vedeţi, nu s-a întîmplat. Declaraţia de Independenţă a fost votată. Domnule Matei, vă mulţumim pentru acest interviu.
