La Festivalul Filmului Românesc, în curs de desfășurare la Chișinău, Iulian Ciocan a stat de vorbă cu scenaristul și scriitorul Florin Lăzărescu.
Europa Liberă: Florin Lăzărescu, la început ai scris proză. Cum ai ajuns totuşi să te ocupi de scenaristică? Ce te-a făcut să scrii scenarii pentru filme?
Florin Lăzărescu: „A fost o întîmplare. Am văzut un concurs de scenarii la HBO România şi m-am gîndit cam ce povestire ar fi adaptabilă şi a fost chiar Lampa cu căciulă - filmul care are peste 30 de premii internaţionale. Am cîştigat acolo şi total întîmplător m-am întîlnit cu regizorul Radu Jude. Vă daţi seama că asta mi-a dat aripi incredibil dacă filmul a avut un succes atît de mare. După care am avut o întîlnire cu Tony Grecu şi am realizat împreună cu prietenul meu Lucian Dan Teodorovici şi Animat Planet Show, scenarii pentru televiziune, pentru Antena 1, vreo 4 ani de zile.
Am mai avut colaborări la lungi metraje, am acum un lung metraj scris pentru Radu Gabrea, împreună cu Lucian Dan Teodorovici, şi o adaptare a romanului lui Ioan T. Morar Lindenfeld în lucru. Şi îmi place. Ţin să precizez că sînt lucruri total diferite. M-am profesionalizat, mi-am cumpărat cărţi ca să învăţ, adică e cu totul altceva povestea din film şi povestea din literatură ”.
Europa Liberă: E mai dificil să scrii scenarii decît să scrii proză?
Florin Lăzărescu: „Cred că da, adică e de discutat un ceas pe tema asta. Da, pentru că trebuie să fii mult mai aplicat, trebuie să fii mult mai conştient de publicul tău, mai ales pentru televiziune trebuie să cunoşti foarte bine publicul-ţintă. În literatură, cum să spun?, poţi să mergi pe mîna ta pînă la capăt. E special. Şi e foarte greu să scapi de obişnuinţa asta, de a te crede tu Dumnezeul poveştii, pentru că într-un film regizorul hotărăşte cum va arăta povestea. Cea mai simplă definiţie a filmului e o poveste în imagini. Trebuie să te adaptezi lucrului în echipă, trebuie să scapi de orgoliile pe care le ai ca scriitor şi depinde foarte mult de relaţia cu regizorul. ”
Europa Liberă: În ultimii ani cinematografia românească a înregistrat mai multe succese. A luat premii chiar şi la festivalul din Cannes. Care sînt ingredientele reţetei succesului filmului românesc?
Florin Lăzărescu: „Cred că în primul rînd pasiunea cu care e făcut filmul românesc. Sînt oameni - Puiu, Mungiu, Porumboiu - ahtiaţi de asta, ei trăiesc pentru film. Şi atunci cînd faci ceva din tot sufletul şi pui pasiune, eşti cinstit cu povestea şi publicul simte asta. E foarte greu să păcăleşti un cinema artistic cu reţete. Reţetele sînt pentru televiziune, dar pentru un cinema artistic trebuie să ai o poveste. ”
Europa Liberă: În ultimii ani dă semne de înviorare şi cinematografia din Republica Moldova. Au apărut nişte regizori, se fac nişte documentare. Crezi că ar putea să aibă succes şi regizorii şi scenariştii basarabeni?
Florin Lăzărescu: „Fără doar şi poate. Eu sînt convins că ei sînt identificaţi cu România. Deci se pot folosi foarte bine de valul ăsta, numai să ştie să urce pe el. Eu îl ştiu doar pe Igor Cobîleanschi, care are un succes nebun în România şi sînt convins că ar avea şi în întreaga lume. Nu ştiu dacă se dau aici bani ca în România...”
Europa Liberă: În sensul ăsta e mult mai dificil...
Florin Lăzărescu: „Asta cred că e piedica cea mai mare pentru cineaştii din Republica Moldova. Pentru că în România, cu scandaluri, cu nu ştiu ce, dar sînt oameni care primesc bani să facă filme. Dacă nu primeşti bani - mori. Nici Mungiu, nici Puiu, nici Porumboiu, nu ar face nimic dacă nu ar avea bani. Poţi să fii oricît de genial”.
