„Czernowitz” in limba germana, „Cernauti” in romaneste, „Chernivitsi” in ucraineana, acest oras de la poalele Carpatilor din sudul Ucrainei a cunoscut povestile mai multor culturi. Povesti spuse in germana, ebraica, yiddish, romana, ucraineana. Centru cultural si arhitectonic cu traditie, acest oras multicultural a fost poreclit chiar „Mica Viena”, sau „Ierusalimul de pe Prut”. El gazduieste festivalul international de poezie numit „Meridian Cernauti”. Irena Chalupa, directoarea serviciului ucrainean al Europei Libere, a stat de vorba unul dintre organizatorii festivalului, poetul Igor Pomerantsev. Va prezentam fragmente din acest dialog.
Irena Chalupa: In eseul tau „Memoriile unei persoane inecate” vorbesti despre poetul Paul Celan, care s-a nascut la Cernauti, si te referi la poezia lui ca la o poezie a pauzelor. Avem muzica limbilor din Cernauti, dar tu te gindesti la Paul Celan ca la un poet al pauzelor. De ce?
Igor Pomerantsev: „Cine se gindeste la Dublin asociaza imediat acest oras cu James Joyce (...). Cind te plimbi prin Dublin vezi ca orasul e plin pina la refuz de drumurile, pasii si metaforele lui Joyce. E ca si cum orasul ar fi plin de mobila lui Joyce, si nu poti sa te feresti de ea.
Paul Celan e un poet foarte, foarte delicat. El n-a lasat in Cernauti nici un strop de sudoare, nici o lacrima, nici o picatura de singe. Cred ca pentru el pauzele nu au fost un mijloc artistic avangardist; cred ca pauzele sale fac impreuna cea mai tragica sintaxa din poezia secolului 20.
Citindu-i poemele imi dau seama ca acest pauze sint pauzele unui psihic distorsionat, sensibilizat si nervos (...) Celan porneste mereu si mereu de la aceeasi propozitie. El are poate cea mai maiestuoasa sintaxa din toata poezia celei de-a doua parti a secolului 20. Thedora Dorna se intreba cum mai poate cineva sa scrie poezie dupa Auschwitz. Cred ca Celan a raspuns la aceasta intrebare cu poezia sa si cu tragicele sale pauze.”
Irena Chalupa: Ce ti-a dat tie ca persoana creativa orasul Cernauti? Ai plecat de-acolo in tinerete si nu te-ai mai intors timp de 40 de ani. (...) Ai luat cu tine putin din acest oras cind ai plecat?
Igor Pomerantsev: „Eu am crescut in Siberia, nu departe de Lacul Baical. Tin minte copilaria mea ca pe o iarna continua. Si nu-mi amintesc deloc verile din Siberia, atit de scurte erau. Cred ca primul soc pe care l-am avut cind am fost adus la Cernauti a fost unul senzual, a fost ca si cum as fi parasit un film alb-negru ca sa intru intr-o lume colorata.
Aceasta colosala senzualitate o simt si azi, ea functioneaza ca o ‘baterie’ care va tine probabil pina la sfirsitul vietii mele. Iar atitudinea mea fata de cuvinte este clar o atitudine de tip „Cernauti”, adica una senzuala. Cred ca Cernauti si Bucovina sint o Mediterana indepartata.”
Irena Chalupa: Da, sint probabil mai exotice si pasionale decit majoritatea celorlalte regiuni.
Igor Pomerantsev: „Concentratia de culori si de sunete, de arome, parfumuri si mirosuri. Cind am vizitat prima oara Turcia, Grecia si Italia am avut senzatia ca am mai fost acolo, desi nu fusesem niciodata pentru ca nu puteam sa-mi permit, eram cetatean al Uniunii Sovietice. Si mi-am dat seama imediat ca e de fapt un fel de ecou al orasului Cernăuți.
Cernauti a fost intotdeauna un fel de dizident arhitectural al Uniunii Sovietice, iar arhitectura sa e una subiectiva. E modernista, si toate aceste curbe moderniste ale cladirilor pot face ca mintea tinerilor sensibili sa calatoreasca departe. Intr-o mare masura am fost format de acest modernism arhitectural. Germanii spun ca arhitectura e o muzica inghetata, iar eu cred ca am auzit aceasta muzica inghetata.”
Irena Chalupa: Cernauti e un oras al mai multor culturi si popoare, multe povesti, multe culori, poeme, cintece. Aceasta combinatie de semintii creeaza un fel de energie aproape mistica, o atmosfera care produce la rindul ei creativitate. Esti unul din organizatorii festivalului de poezie „Meridian Cernauti”. Dar in Ucraina sint multe festivaluri de poezie. Ce il face pe acesta deosebit de celelalte?
Igor Pomerantsev: „Desi traim intr-o Europa noua, citeva cimpuri ‘magnetice’ culturale vechi au renascut. In istoria culturii exista un termen, utopia retrospectiva. Avem fara indoiala de-a face astazi cu o utopie restrospectiva legata de Imperiul Austro-Ungar, o utopie dezvoltata mai mult in fostele colonii ale Imperiului. E un fel de vis de reintoarcere la aceasta utopie. Chiar in Austria ai acest sentiment ciudat, mica Austrie de acum se numeste „imperiu”, Reich.
E un proces reciproc. Daca Austria isi regaseste partile integrante si aceste parti regasesc la rindul lor Austria, ele ar putea recrea impreuna un spatiu cultural nou/vechi. E un pic de utopie aici, dar foarte motivata.
Eu personal n-am aceste idei utopice. Dar cred ca in timp ce Ucraina se distanteaza astazi de Occident din punct de vedere politic, societatea civila si oamenii de rind doresc sa comunice in continuare cu Europa. Despre asta e vorba in acest festival de poezie. (...) In toate tarile comuniste a avut loc o rupere a memoriei istorice si artistice, si unul din obiectivele festivalului de poezie „Meridian Cernauti” este sa reinvie aceasta memorie istorica si artistica. Ramine de vazut daca va si reusi asta, dar cred ca merita sa incercam.”
