Zumzetul care se aude deasupra României nu este scos de motoarele economiei, ci de lanţurile la modă printre persoanele foarte importante. După ce a petrecut câteva zile în arest, patronul trustului Realitatea TV-Caţavencu, Sorin Ovidiu Vântu a fost eliberat pe motiv că nu ar reprezenta un pericol public. El va fi cercetat în libertate.
Deşi acuzat de favorizarea infractorului şi dovedit cu probe că a făcut-o în cunoştinţă de cauză, pe faţă, fără a se sinchisi de posibilitatea ca procurorii şi poliţiştii să-l urmărească (poate şi pentru că avea motive să se simtă partener la bine şi la rău al acestora), judecătorii au considerat că dl Vântu va fi un cetăţean model şi că punerea sa în libertate este imperativă. Magistraţii au presupus, probabil, că dl Vântu va pune capăt prostelor obiceiuri de a vorbi neîntrebat la telefon şi va coopera cu justiţia pentru a-l aduce mai repede în spatele gratiilor pe Nicolae Popa, urmărit general condamnat la 15 ani de închisoare. Până la urmă, din toată tevatura cu arestarea patronului Realităţii, singurul care a suferit a fost câinele acestuia, rănit de jandarmii veniţi să-i aresteze stăpânul. Cei care l-au rănit sunt cercetaţi penal şi ameninţaţi cu puşcăria. Căci au şi câinii dreptatea lor.
Eliberarea lui Sorin Ovidiu Vântu este firească în ţara unde mulţi alţi infractori care au şi-au pilit lanţurile cu relaţiile lor sus-puse au fost scoşi din arest pentru a mai lumina poporul cu sticlele lor incendiare, cu lama cuţitului sau cu chipul lor de oaie creaţă, îndelung purtată prin saivanele politicii. Zilele trecute unul dintre aceşti cercetaţi în stare de libertate l-a băgat în comă pe poliţistul care îl arestase nu cu mult timp înainte. Şi el ieşise curat ca un înger al dreptăţii din închisoare, pentru că judecătorul, ulterior arestat pentru luare de mită, l-a eliberat pe motiv că e un cetăţean model. Putem adăuga mulţi alţi foşti şi actuali demnitari care ar fi trebuit să-şi scrie memoriile cu unghia pe zidurile puşcăriei dacă nu ar fi atâţia buni samariteni în robă care să le înţeleagă şi scuze apucăturile infracţionale.
Nu e mai puţin adevărat că sabia justiţiei are două tăişuri şi că, dacă nu ai contacte şi relaţii, procurorii şi poliţiştii te pot reţine luni în şir pentru a te cerceta mai bine. Este cazul asistentei de la maternitatea Giuleşti. Cu doar o zi înainte ca dl Vântu să fie scos din închisoare de priceperea avocaţilor (foşti procurori) şi prin clemenţa judecătorilor, s-a decis ca asistenta de la Giuleşti a cărei neglijenţă ar fi produs incendiul în care au murit şase copii să fie cercetată pentru încă o lună în închisoare. În vreme ce Sorin Ovidiu Vântu a purtat lanţuri de firmă care se pun şi se dau jos fără probleme, asistenta are lanţuri grele, nituite, care au ţintuit-o de podeaua carcerală.
Ironia sorţii face ca efectul pervers al acestor decizii să fie tocmai favorizarea infractorului. În cazul dlui Vântu, maşinăria judecătorească a dovedit că poate curăţa, dacă e bine întreţinută, 99 la sută dintre cele mai rezistente pete dintr-un dosar penal. În cazul asistentei de la Giuleşti, însă, judecătorii au demonstrat că, în loc să folosească sabia dreptăţii pe care nu prea o stăpânesc şi ar putea tăia din greşeală capete din loja oficială, protejate, după cum se ştie, prin lege, sunt momente când trebuie să folosească un stilet care nu ocupă prea mult loc şi poate fi bine ascuns în faldurile robei.
Şi au mai demonstrat ceva: că şi justiţia este un domeniu în care parteneriatul public-privat poate aduce beneficii ambelor părţi. A treia parte, adică publicul, să-şi plătească impozitele dacă nu vrea o amendă penală!
