Linkuri accesibilitate

Echitabilă: noua metodă de redistribuire a mandatelor


Igor Boțan
Igor Boțan

Igor Boțan: „Dacă ar fi fost aplicată la alegerile din 5 aprilie 2009, Partidul Comuniştilor ar fi acumulat 53 de mandate şi nu 60”.



Igor Boţan
: „Vara trecută, în luna iunie, Parlamentul a modificat substanţial Codul electoral. Aproximativ o treime din articole au fost modificate şi au fost implementate aproximativ 80 de procente din recomandările Comisiei de la Veneţia. Înafară de recomandările Comisiei de la Veneţia, au mai fost introduse modificări substanţiale referitoare, în primul rând, la modalitatea de redistribuire a mandatelor în scrutinul parlamentar.”

Europa Liberă: Această recomandare a avut girul Comisiei de la Veneţia?

Igor Boţan: „Nu, această recomandare nu a avut girul Comisiei de la Veneţia. Dar există o explicaţie a parlamentarilor moldoveni, care spun că de obicei Comisia de la Veneţia şi OSCE nu ating probleme legate de sistemul electoral. Fiecare ţară este în drept să-şi aleagă sistemul.”

Europa Liberă: Acest nou sistem de redistribuire funcţionează undeva?


Igor Boţan
: „Nu cunosc practica altor ţări referitoare la o astfel de redistribuire a mandatelor rămase de pe urma voturilor partidelor, care nu au trecut pragul electoral. Însă acesta nu este un impediment pentru ca Republica Moldova să nu experimenteze formula, pe care în glumă o numim a lui Robin Hood - care ia de la cei bogaţi şi dă celor săraci. Este vorba despre partidele care trec pragul electoral. Vorba e că imediat după alegerile din anul 2009 partidele liberale s-au adresat, prin deputaţii lor, Curţii Constituţionale, contestând metoda „d’Hondt” de redistribuire a mandatelor. Curtea Constituţională a refuzat să se pronunţe pe marginea acestei contestări, spunând că este la latitudinea Parlamentului. De aceea deputaţii au procedat după cum cred ei că este corect să redistribuie aceste resturi.”

Europa Liberă: Şi mai echitabil.

Igor Boţan: „Şi mai echitabil. Şi vă dau un exemplu: dacă metoda actuală, acceptată de Parlament, de redistribuire egală, ar fi fost aplicată, de exemplu, pentru alegerile din 5 aprilie 2009, Partidul Comuniştilor ar fi acumulat 53 de mandate şi nu 60, cum ştim că s-a întâmplat. Această formulă pare partidelor liberale mai onestă şi mai dreaptă, dat fiind faptul că Partidul Comuniştilor a acumulat în 2001 un surplus de 40 de procente de mandate, iar în 2005 şi în 2009, aşa cum vă spuneam, a acumulat un surplus de aproximativ 20 de procente. Ei consideră aceast lucru inechitabil. Mai cu seamă că voturile sunt furnizate de alegătorii, care votează partide de dreapta şi centru-dreapta.”

Europa Liberă: Logica comuniştilor este de înţeles, pentru că ei se cred în continuare cea mai importantă forţă, cu şansele maxime de a obţine un număr important de mandate, care vor atrage şi resturi de mandate. Dar vreau să vă întreb din perspectiva alegătorului, a cărui vot s-a „irosit”. Cui ar prefera să-i dea mandatul neatribuit?

Igor Boţan: „În linii mari, alegătorii ar rămâne nesatisfăcuţi atât în cazul metodei „d’Hondt”, cât şi în cazul metodei care a fost implementată decurând. Mai degrabă ar fi preferat ca legea să prevadă o clauză specială, astfel încât să fie condiţionat. Adică, în cazul când partidul nu trece pragul electoral, alegătorul să fie în drept să numească, sau cel puţin liderul de partid să anunţe cui ar prefera să fie redistribuite aceste mandate. Această discuţie persistă de vreo 10-15 ani, dar lucrurile nu se mişcă.”

Europa Liberă: Atunci, când se discuta despre metoda „d’Hondt” de redistribuire a mandatelor „irosite”, se vorbea despre fenomenul „votului util”. Alegătorii încercau să-şi sugrume ca şi cum opţiunea naturală şi să dea un vot pentru un partid, care are şanse să treacă, sau care are şanse să guverneze. În felul ăsta nu era sincer cu sine însuşi. Acum metoda asta de redistribuire egală, pentru toate partidele care sunt în Parlament, încurajează votul natural şi sincer al alegătorului?

Igor Boţan: „Nu, nu-l încurajează. Dimpotrivă, crează noi probleme. Ca să vă dau un exemplu: dacă în Parlament trec, de exemplu, patru formaţiuni şi una acumulează doar 5 procente, şi rămân nedistribuite 15 sau 18 mandate, aşa cum se întâmplă de obicei în Republica Moldova, deci partidul cel mai mic îşi poate dubla scorul, adică poate lua de două ori mai mult decât merită. Nu cred că unor alegători le-ar plăcea acest lucru. Pe de altă parte, atunci când Partidul Comuniştilor contestă această formulă, dar insistă oarecum pe o formulă, care există în Grecia, care a fost preluată din Italia din perioada Ducelui, metoda acerbă, pe care a folosit-o Mussolini şi a impus-o prin forţă atunci, care oferă celui mai mare partid, care acumulează mai mult, de exemplu de 25 de procente, majoritatea confortabilă pentru a guverna ţara.”

Europa Liberă: Adică, primul venit la finiş să ia premiul.

Igor Boţan: „Da, cum se spune: the winner takes all”, adică câştigătorul ia totul, iar cel învins pierde totul. Acest lucru, de asemenea, este periculos, pentru că atunci un partid, cum este Partidul Comuniştilor, ar fi „condamnat” să guverneze ţara, fără a lua în consideraţie opinia altora.”

Europa Liberă: Până la urmă şi cetăţenii, şi politicienii sunt interesaţi, întâi de toate, în formarea unor majorităţi parlamentare, care să poată guverna, care să poată decide.

Igor Boţan: „Absolut corect.”

Europa Liberă: Prin urmare, care este metoda cea mai bună să încurajeze formarea unor majorităţi funcţionale, fezabile?

Igor Boţan: „Dumneavoastră exact aţi numit principalul criteriu pentru alegerea unui sistem electoral, criteriul care contribuie la constituirea unei majorităţi parlamentare funcţionale. Acesta este criteriul de bază. Sigur că din acest punct de vedere, putem presupune că metoda „thond” asta şi prevede – angajarea celor mai puternice partide, crezându-se că partidele cele mai puternice pot avea şi o guvernare mai stabilă. Însă iată, că anul 2009 partidul cel mai puternic din Republica Moldova s-a considerat şi se consideră în continuare exclusivist, nu ia în consideraţie interesele partidelor mici. Şi am văzut, că anul 2009 a fost pentru Republica Moldova, de fapt, un an de coşmar. Deci nu întotdeauna aceste abordări dau rezultatele dorite.”

Europa Liberă: Adică, partidul cel mai puternic s-a dovedit a fi buturuga cea mai puternică.

Igor Boţan
: „Da. Şi ulterior a recurs la boicoturi, şantajuri pentru a se revanşa. Din acest considerent este oarecum justificată abordarea Alianţei pentru a nu-i permite să-şi atingă acest scop. De fapt anunţat şi de fapt implementat.”

Europa Liberă: Un analist compara situaţia asta cu supărarea văcarului pe sat. Văcarul speră că satul se va pocăi şi îl va chema înapoi. Numai că satul este mai curând tentat să schimbe văcarul.


Igor Boţan: „Sigur că aşa este. Şi aşa se va întâmpla.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG