22 septembrie 2000.
Actualitatea. Rubrica Din lumea tranziţiei.
Moderator: Radu Călin Cristea; corespondent: Ingrid Susu).
Biserica și minoritățile sexuale.
În 13 septembrie, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe a adresat parlamentului o chemare la responsabilitate în care se cerea, în esenţă, neabrogarea articolului 200 din Codul Penal, cel referitor la minorităţile sexuale, în forma în care acesta a fost votat de Camera Deputaţilor. „Biserica nu vă cere să emiteţi legi care să pedepsească pe cei atinşi de păcate contra firii”, se afirmă în apelul semnat de Preafericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Teoctist. Faţă de aceste persoane, se scrie în apel, cu referinţă, desigur la homosexuali, biserica manifesta înţelegere, iertare şi răbdare, punîndu-le la îndemînă mijloace spirituale de îndreptare. Totuşi, consideram necesară sancţionarea prin lege a propagandei practicilor prin manifestaţii publice, prin mass-media, prin instituţii proprii, etc...
Decizia Senatului nu va fi de loc simplă. Romania a intrat deja într-un circuit de post monitorizare al Consiliului Europei prin depăşirea termenului limită pînă la care se angajase să elimine legislaţia referitoare la tratamentul discriminatoriu aplicat minorităţilor sexuale. Pe de altă parte, există aceste presiuni explicite din partea Bisericii majoritare. In relatarea lui Ingrid Susu veţi putea afla care este pozitia celor mai importante culte religioase din Romania faţă de chestiunea homosexualităţii.
Mult controversatul articol 200 din Codul penal referitor la relaţiile homosexuale este interpretat nuanţat nu numai la nivelul celor doua camere parlamentare ci şi în cadrul bisericilor din Romania. Sinodul bisericii ortodoxe, printr-o declaraţie recentă, semnată de prea fericitul patriarh Teoctist recomanda Parlamentului menţinerea acestui articol, exprimîndu-şi convingerea că „structurile europene ne vor primi în sînul lor cu identitatea noastră creştină tradiţională.” Deşi spune că nu condamnă păcătosul ci păcatul în sine, Biserica ortodoxă consideră că eliminarea articolului 200 ar duce la alterarea normelor morale creştine şi a celor sociale. Majoritatea cultelor din Romania împărtăşesc aceiaşi opinie, cu mici nuanţe care ţin mai curînd de domeniul juridic.
Cu o singură excepţie; episcopul unitarian de Cluj, Szabo Arpad spune că homosexualitatea nu poate fi încriminată întrucît, „religia nu poate spune că Dumnezeu a impus heterosexualitatea, ca semn distinctiv al creaţiei sale. Omul nu poate spune nici că orice abatere de la aceasta este maşinaţia răului care trebuie eliminată şi pedepsită.”
Vicarul episcopiei catolice de Piatra Craiului, Fodor Josef spune că Biserica romano-catolică consideră că homosexualitatea este un păcat capital, dar nu se împotriveşte eliminării pedepselor cu închisoarea: „Si celelalte păcate nu sunt pedepsite cu închisoarea. Dacă cineva înjură sau nu ştiu ce, dar episcopia nu poate, Biserica catolică nu poate fi niciodată de acord cu să nu fie păcat. Este păcat grav contra poruncilor lui Dumnezeu.”
Europa Liberă: Dar sunteţi pentru menţinerea articolului 200 sau impotriva menţinerii lui în lege ?
F. Josef: „Să se menţină eventual atîta schimbare să se facă, să nu se pedepsească cu închisoarea.”
Pastorul Vasile Talpuş, de la Institutul Teologic Baptist este însă împotriva abrogării articolului 200.
V. Talpuş: „Credem că trebuie neapărat oamenii aceştia ajutaţi, învăţaţi, să înţeleagă că nu-i ceva natural în viaţa lor, aceasta este o abatere de la natura omului. Omul a fost creat bărbat şi femeie şi aşa a rînduit Dumnezeu să convieţuiască în viata de familie. Deci asta e pozitia noastră teologică şi, sigur, legat de asta, am dori ca statul nostru, Parlamentul nostru să nu încurajeze destrăbălările şi lucrurile acestea care rod la rădăcina societăţii, la rădăcina copacului sau a florii eticii poporului nostru.”
Rabinul de Bucureşti, Elizer Glanz spune că Tora prevede pedeapsa capitală pentru homosexualitate: „Părerea mea este că trebuie menţinut şi chiar de încriminat aceasta formă de viaţă, ca să zic aşa. Este interzis chiar în Tora, cum se numeşte în limbajul Vechiului Testament se pedepseşte cu pedeapsa capitală orice relaţie, mai ales cea homosexuală.”
Biserica reformată priveşte şi ea homosexualitatea ca pe unul dintre păcatele capitale. Si le încriminează atît potrivit Scripturii Helvetice cît şi prin catehismul de la Heidelberg. Directorul eparhiei reformate de Piatra Craiului, Czury Istvan spune însă că biserica nu doreşte pedepse mai grele pentru homosexuali decît pentru restul păcătoşilor: „Noi zicem, deci biserica, că este o vale a cumpătării şi pentru aia noi nu vrem să fie o legislaţie dură, dar totuşi, cumva să reiese probleme care sunt bune şi care nu sunt bune.”
Nici Biserica greco-catolică nu se pronunţă pentru pedepse mai aspre pentru homosexuali deşi susţine că homosexualitatea este un păcat mai mare decît altele. Considerînd, ca şi Biserica Reformată mai curînd că este vorba de boală decît de opţiune, protopopul greco-catolic Vasile Manea spune că: „Nu cerem statului să sancţioneze! Noi sancţionăm. E problema noastră. Constatăm la nivel individual. Noi sancţionăm, sigur moral, şi cu toată conştiinţa noastră de a-i face pe oameni să renunţe la astfel de degradări. Noi nu venim la autoritatea civilă «te rog sa il pedepseşti pe cutare sau pe cutare pentru că face perversiuni».”
Aşadar, din punct de vedere dogmatic, bisericile împărtăşesc un punct de vedere comun, mai puţin însă, din punct de vedere juridic.
