Se discută mult în aceste zile despre carnea cu care erau hrăniţi copiii unei grădiniţe din sectorul Ciocana al capitalei. Carnea cu pricina era de bovină, potrivit facturilor, dar în realitate era de cal. Vasăzică, îţi duci copilul la grădiniţă, un loc care ar trebui să fie un templu al siguranţei, şi nici prin cap nu-ţi trece că pericolul poate să apară nu numai în chip de educatori recalcitranţi şi neglijenţi, ceea ce s-a mai întîmplat în spaţiul nostru, ci şi în chip de mîncare dubioasă.
Să revenim însă la carnea de cal depistată de ofiţerii Centrului pentru Combaterea Corupţiei şi a Crimelor Economice. Am auzit în aceste zile o părere ciudată şi anume aceea că în realitate nimic grav nu s-a întîmplat, că, la rigoare, carnea de cal e comestibilă şi chiar foarte folositoare şi că presa şi controlorii au făcut din ţînţar armăsar. „Ei, voi ziariştii mereu sînteţi în căutarea senzaţionalului…”, mi-a spus pe un ton reprobator un intelectual notoriu.
Părerea asta mi se pare de-a dreptul stranie şi inacceptabilă. Chiar şi din simplul motiv că mica şi aparent inofensiva păcăleală poate genera păcăleli mai grave. De ce, în definitiv, copilul trebuie să mănînce carne de cal dacă în factură scrie că ea e de bovină? Să nu uităm şi de faptul că nu tuturor copiilor carnea de cal le prieşte. Lucururile sînt şi mai grave dacă ne gîndim că firma cu pricina cîştigase ultimele licitaţii de aprovizionare cu produse alimentare a tuturor grădiniţelor şi instituţiilor medicale finanţate din bugetul municipal.
Mai există o supoziţie pe care o aud acum. Cică s-ar putea să fie la mijloc un banal conflict de interese, iar carnea de cal e doar un mijloc pentru ponegrirea uneia dintre părţile beligerante. Chiar dacă ar fi aşa, datele problemei prea mult nu se schimbă: copiilor tot li s-a oferit carne de cal în loc de carne de bovină.
Atunci cînd e vorba de copii, adică de viitorul nostru şi al ţării, asemenea gafe nu trebuie admise. Putem să fim mai indulgenţi cu drumurile proaste, cu chiştoacele aruncate pe trotuare, cu multe alte bazaconii, dar în ce priveşte mîncarea copiilor exigenţa trebuie să fie maximă. În această privinţă, ar fi foarte utilă şi o discuţie despre calitatea apei cu care în grădiniţele şi şcolile noastre se fac ciorbe şi ceaiuri...
