27 septembrie 2000
Actualitatea în Republica Moldova.
Interviul președintelui Lucinschi cu Europa Liberă.
Radu Benea: Preşedintele Petru Lucinschi a făcut, în cadrul unui interviu acordat lui Dan Ionescu, unele precizări în legătură cu poziţia sa faţă de schimbarea sistemului de guvernare în Republica Moldova.
Dan Ionescu: Domnule preşedinte, toamna asta va fi cu adevărat, politic vorbind, o toamnă foarte fierbinte?
Petru Lucinschi: „Eu cred, că toamna va fi aşa, cam cum arată ea acum – posomorâtă, asta-i precis. Şi mai puţin fierbinte, decât credeam noi. Dar sper, că bătăliile acestea, care se prevedeau cu alegerile preşedintelui ţării, se vor localiza în Parlament. Şi aici vine cea mai mare problemă. Deci, cum se vor înţelege formaţiunile respective. Fiindcă maximum poate să fie, în viziunea mea, cinci candidaţi şi votarea asta o ştiţi cum e – foarte simplă în Parlament. Deşi se simplifică multe lucruri. Dar eu vorbesc cu regret despre lucrul acesta, fiindcă într-o ţară tânără, cu o democraţie tânără, nu poate să fie aşa o situaţie, ca oamenii să nu fie antrenaţi să acumuleze vreo experienţă a participării lor în formarea, în stabilizarea acestei democraţii. Noi vedem chiar în toată Europa – toţi îs în referendumuri, în permanenţă. Fiindcă nimeni din politicieni nu poate să dea asigurări, că uite, soluţia asta e foarte bună, pentru totdeauna.”
Dan Ionescu: Sunt foarte multe scenarii, care apar tot timpul. Cum vedeţi aceste aproape, aş zice, învinuiri?
Petru Lucinschi: „Aceasta este o reflectare a primitivismului nostru, vreau să vă spun. Pur şi simplu, eu când citesc lucrurile astea, într-o oarecare măsură chiar m-am obişnuit, în virtutea multor cazuri care au mai avut loc. Sunt nişte lucruri, nişte scheme create în cabinete. Oameni care, aş spune aşa, n-au experienţă de a trăi într-un stat independent. N-o au. Dar nici nu însuşesc experienţa altor state, din punctul acesta de vedere. Şi de aceea sunt cam speriaţi încă din sistemul vechi. Că cineva trebuie să se întâmple, că trebuie să lupte pentru putere, până nu se rod coatele cu totul. Asta e un semnal, sau dovada că democraţia încă nu a prins rădăcini aici. Fiindcă e de mirat lucrul acesta, chiar e paradoxal, aş spune.
Pe parcursul acestor ani, când chiar am lucrat şi în Parlament şi cât activez aici, la Preşedinţie, eu n-am întreprins nici un pas, care ar încălca legislaţia, cu atât mai mult Constituţia, cu atât mai mult conştient să faci lucrul acesta. Şi a doua, e că se gândesc aceia, care cred, că el dacă ar fi, numaidecât s-ar ţinea de un scaun, sau s-ar lupta pentru această putere, inclusiv utilizând şi nişte metode antidemocratice. Eu cred, că pur şi simplu aceasta e o eroare. Că dacă ai responsabilitate trebuie să te gândeşti – o ţară mică, care numai abia se ridică pe picioare, trebuie să ţii cont să fii foarte atent în relaţiile sale cu alte ţări şi cu opinia, opinia Europei, în cazul acesta, nu mai vorbesc de mondială. Dar şi mondială, dacă doriţi. Dar sunt nişte reguli. Da, noi am mers şi ne ocupăm cu reforma aceasta constituţională, dar aţi văzut că o facem în modul cel mai democratic, bazându-ne pe legile şi Constituţia noastră şi consultând cu organismele europene.”
Dan Ionescu: În fond, o republică parlamentară este în bună parte legată şi de componenţa Parlamentului.
Petru Lucinschi: „Când am devenit eu preşedinte de Parlament, se zicea, că avem un preşedinte previzibil într-un Parlament imprevizibil. (aici preşedinte Lucinschi râde subtil-deschis). Care-i situaţia? Eu mă mir deseori, când duc discuţiile acestea cu, hai, nu vreau să-i numesc pe oponenţi, dar să-i numim oponenţi, fiindcă mă miră. Ei cred, că discută cu un om, care numai ce a venit în politică. Eu înţeleg foarte bine lucrurile acestea de parlamentarism şi ceea ce se întâmplă în Europa. Eu am spus, bine, pentru noi parlamentarismul tot e acceptabil. Dar acesta e un nivel la care trebuie să ajungi şi pentru care trebuie să ai nişte componente.
Deci, în parlamentarism trebuie să ai două forţe politice, care s-ar schimba la putere. Avem noi lucrul acesta? Nu-l avem. Mai departe – trebuie să fie o majoritate în Parlament. O avem? N-o avem şi nici nu ştiu când o s-o avem. Mai departe: deputaţii nu au circumscripţii. Noi nu avem o lege, care ne-ar garanta formarea majorităţii parlamentare, pe care o are toată Europa. Cel care a luat mai multe voturi, liderului acestui partid i se porunceşte să formeze guvernul. Cu alte cuvinte, el încearcă să facă majoritatea parlamentară. Şi dacă nu se reuşeşte, atunci se anunţă noi alegeri. Toate acestea în Republica Moldova lipsesc şi atunci ce înseamnă sistem parlamentar? Aceasta înseamnă o uzurpare a Parlamentului. Care este o instituţie, dar care nu are pârghiile respective de majoritate şi minoritate, care trebuie să funcţioneze în interiorul Parlamentului. Iată care-s discuţiile. Nu-i problema, că cineva vrea mai multă putere.
De fapt, la putere întotdeauna sunt partidele politice. Ele sunt personificate printr-un lider. Dar cine-i la putere în Moldova? Cum ar spune - Parlamentul. Că Parlamentul îs o sută de oameni. Nu poate să fie la putere o sută de oameni. Şi nu poate să fie la putere 10 partide la putere şi 10 partide în opoziţie. Iată care e toată tragedia aceasta a noastră, să spunem, a implementării democraţiei. Fiindcă sistemul, care a fost propus de mine, de modificare a Constituţiei, el nu-i sistem prezidenţial. El e semiprezidenţial, dar care asigură separarea şi colaborarea puterilor. Şi prin aceasta dă posibilitate de a asigura o stabilitate a Guvernului şi de a avea responsabilitate, în persoana preşedintelui şi a Guvernului. Tot.”
Dan Ionescu: Cum vedeţi Dumneavoastră că va funcţiona acest sistem, care acuma începe să prindă contururi?
Petru Lucinschi: „Eu nu pierd, nu pierd speranţa că în cele din urmă deputaţii de astăzi, dacă nu în mod direct, atunci ei vor fi impuşi de circumstanţe. Fiindcă lucrurile nu pot să meargă într-o ţară, când e făcută abstracţie la exponenţii puterii. Fiindcă nimic nu e stabil. În Parlament azi poate să fie o configuraţie, mîne alta. Guvernul în aşa condiţii nu poate să activeze, fiindcă-s toţi oameni normali şi organele locale în cazul acesta. Cum se spune la noi aici, în Moldova, când tata şi cu mama se ceartă, copii umblă aşa, îşi fac de cap. Şi deci situaţia nu poate să fie sub un control normal. Ca să avem şi investiţii, şi să promovăm reformele economice. Nu poate să fie. Şi în situaţia, când nu se formează o majoritate parlamentară, ieşirea, nu numai în Moldova, ci în toate ţările, îs alegerile anticipate. Asta e unu.
În al doilea rând: dacă sunt divergenţele acestea, este prezentată de către mine, avizată de către Curtea Constituţională un proiect de modificare a Constituţiei, care, cum am spus eu, nu instaurează un regim prezidenţial, dar stabileşte o claritate, unde preşedintele cu Guvernul au responsabilitatea aceasta, cu prerogativele respective din partea Parlamentului. Dar asigură această separare, care îi spunem un „Tatăl nostru”, sau e o axiomă a democraţiei – separarea şi colaborarea puterilor. Şi atunci, dacă nu se ajunge la o înţelegere, trebuie de mers la acest referendum, ca să avem o claritate şi să implicăm şi oamenii în responsabilitatea aceasta.
Trei: dacă rămâne aşa situaţia cum este, oricum trebuie să fie o înţelegere între Parlament şi Guvern. Să spunem, că Parlamentul, în persoana următorilor deputaţi, sau câţi deputaţi care asigură o majoritate, necreând un bloc, dar îşi asumă o responsabilitate, că de exemplu, Guvernul lucrează până la viitoarele alegeri, în primăvara 2002. Atunci se poate de încercat. Şi în 2002 la alegeri, până atunci trebuie să fie pregătită legea despre modalitatea de formare a majorităţii parlamentare. În al doilea rând, trebuie să fie adoptată numaidecât o lege în ceea ce ţine de implementarea unui sistem de alegere cel puţin mixt – 50 la 50. Dar dacă nu, atunci proporţional, dar pe judeţe. Deci aceste lucruri trebuie să se întâmple până la alegerile, dacă ele vor avea loc în termenii respectivi. Eu vorbesc numai de un an şi ceva, fiindcă până la alegeri şi la alegeri de acum lucrurile acestea trebuie să se clarifice – numaidecât trebuie să fie o majoritate. Mai sunt nişte proiecte acolo.
Mai era un proiect ca să organizăm alegerile în două etape, nu în două tururi , dar în două etape. Prima etapă se votează partidele, care doresc să participe. În a doua etapă, partidul care a luat locul întâi şi doi participă de acum cu oameni concreţi, cu candidaţi concreţi. Şi oricum unul din ei vine la putere, altul e în opoziţie şi în aşa mod ţara se dirijează, se conduce. Deci, până atunci, sper, că se vor găsi nişte soluţii ca acest cel mai greu un an şi jumătate, un an şi trei luni să-l trecem poate în nişte dicuţii, poate în căutarea unor soluţii mai adecvate pentru Moldova. Dar după aceasta, eu cred, dacă chiar rămâne sistemul ăsta cum e pornit el acuma, el trebuie să fie numaidecât însoţit, dacă doriţi, sau trebuie să fie alături cu aceste legi, sau aceste schimbări, de care am vorbit eu.”
