Cit le e frica romanilor de confuzia - pe care unii o considera de nivelul legendei - dintre „romi“ si „romani“, si iata ca lucrul s-a intimplat, ba chiar la scara cit se poate de oficiala. Joia trecuta, la Bruxelles, in plina conferinta de presa a Comisiei Europene, purtatorul de cuvint al Comisiei din acea zi - sa nu-i dam numele, intr-atit de mare i-a fost rusinea - a fost intrebat de un ziarist pus pe rele daca executivul european are de gind sa faca ceva pentru a acorda un statut limbii „romani“. Romani, mai cunoscut si ca „romanès“, este, desigur, numele pe care tiganii il dau limbii lor.
Luat pe neasteptate, bietul purtator de cuvint - si sa ne gindim cit de nepotrivita este in acest context denumirea de „purtator de cuvint“, intr-un moment cind cuvintele de fapt te ocolesc -, bietul recipient al Logosului, asadar, a raspuns senin ca din cite stie el asta e limba oficiala a Romaniei... deci ca intrebarea nu isi are rostul.
Vazind reactia dezordonata a ziaristilor din sala, dintre care unii rideau iar altii pareau sincer socati, amaritul de logofat al Comisiei s-a incurcat si mai tare si si-a consultat o colega, care i-a confirmat ca da, romani e limba oficiala a Romaniei. Abia cind i s-a lamurit confuzia, a incercat el jenat sa o repare, insa era prea tirziu. Nu in ce-l priveste; el isi va pastra probabil postul si cariera, regulile functionarii birocratiei europene fiind situate dincolo de logica Logosului. S-a implinit insa cosmarul acelor nationalisti romani care au tunat intotdeauna impotriva acordarii denumirii oficiale de „romi“, sau „roma“, tiganilor, intrucat asta ar putea duce la o confuzie cu „Romania“.
Desigur, nu e nimic de facut, dat fiind ca tiganii chiar se numesc intre ei „romi“, iar limba lor e „romanès“. Logosul fiind insa incontrolabil, sa nu ne miram daca asemenea incidente vor fi exploatate si in luptele politice din Moldova, de catre unii care vor putea spune: „haideti sa continuam sa spunem ca vorbim moldoveneste, ca sa nu fim confundati cu stiti voi cine“. Altfel zis, spune-mi ce vorbesti, ca sa-ti zic cine esti.
Luat pe neasteptate, bietul purtator de cuvint - si sa ne gindim cit de nepotrivita este in acest context denumirea de „purtator de cuvint“, intr-un moment cind cuvintele de fapt te ocolesc -, bietul recipient al Logosului, asadar, a raspuns senin ca din cite stie el asta e limba oficiala a Romaniei... deci ca intrebarea nu isi are rostul.
Vazind reactia dezordonata a ziaristilor din sala, dintre care unii rideau iar altii pareau sincer socati, amaritul de logofat al Comisiei s-a incurcat si mai tare si si-a consultat o colega, care i-a confirmat ca da, romani e limba oficiala a Romaniei. Abia cind i s-a lamurit confuzia, a incercat el jenat sa o repare, insa era prea tirziu. Nu in ce-l priveste; el isi va pastra probabil postul si cariera, regulile functionarii birocratiei europene fiind situate dincolo de logica Logosului. S-a implinit insa cosmarul acelor nationalisti romani care au tunat intotdeauna impotriva acordarii denumirii oficiale de „romi“, sau „roma“, tiganilor, intrucat asta ar putea duce la o confuzie cu „Romania“.
Desigur, nu e nimic de facut, dat fiind ca tiganii chiar se numesc intre ei „romi“, iar limba lor e „romanès“. Logosul fiind insa incontrolabil, sa nu ne miram daca asemenea incidente vor fi exploatate si in luptele politice din Moldova, de catre unii care vor putea spune: „haideti sa continuam sa spunem ca vorbim moldoveneste, ca sa nu fim confundati cu stiti voi cine“. Altfel zis, spune-mi ce vorbesti, ca sa-ti zic cine esti.
