Nemulţumit că poliţiştii au descins la Palatul Cotroceni, cu cagule, cătuşe şi pistoale, ca într-o razie la dealerii de droguri, dând cu cascheta de pământ de supărare că le-a fost tăiat un sfert din salariu, preşedintele Traian Băsescu a renunţat la protecţia poliţiei rutiere, rămânând printre prietenii din serviciile secrete. Mai mult chiar, l-a convins pe veteranul şi veşnicul perdant Vasile Blaga să-şi dea demisia de la Interne şi a convocat Consiliul Suprem pentru Apărarea Ţării. A cerut un raport în legătură cu mitingul din 24 septembrie, raport care, până la urmă n-a mai fost prezentat în plenul Consiliului.
Se spune că raportul a fost totuşi redactat şi că vorbeşte despre o încercare de putsch şi despre subminarea puterii în stat, plasând poliţia la acelaşi nivel de pericol pentru siguranţa naţională cu jurnaliştii, consideraţi nu demult şi ei un pericol. Lor li se adaugă şi jandarmii a căror intervenţie, se spune, ar fi fost ineficientă. Ar fi trebuit, probabil, să le rupă pancardele injurioase, să-i aresteze pe cei care scandau lozinci şi să-i salte pe organizatori. Dar pentru a evita parodierea sistemului represiv comunist, jandarmeria şi oamenii serviciilor secrete, infiltraţi prin mulţime s-au mulţumit să-i filmeze pe participanţi. Liderii sindicali ai poliţiştilor au primit deja nota de plată - 10 000 de lei amendă pentru miting neautorizat.
Desigur, la cele două categorii îi putem adăuga şi pe medici, care, pentru că sunt plătiţi prost nu prea au tragere de inimă la căpătâiul bolnavilor şi nu mai prescriu medicamente ca odinioară. De asemenea, se pare că nici magistraţii nu sunt foarte fericiţi cu diminuările salariale devenind o potenţială ameninţare la adresa securităţii naţionale, mereu în pericol să-şi frângă gâtul pe culoarele tribunalelor, pe când cară teancurile de dosare nesoluţionate.
Raza mortală a reformei şi geniul morţii economice par să-i stăpânească pe toţi. Capitalismul din România devine tot mai sălbatic iar cârdul celor mai bogaţi români tot mai flămând. Rămâne un mister colateral al noului val de reforme cum se face că datoria de multe zeci de miliarde de euro cu care promitea guvernul să oprească naufragiul nu a făcut decât să sporească nemulţumirea care a devenit pandemică. Puţine sunt categoriile sociale care să mulţumească din inimă partidului că le-a adus prosperitatea promisă în alegeri. Sunt câteva primării, poate nişte prefecturi care au beneficiat de razele reformei, dar au lăsat felia de tort şi cireşele afaceriştilor care controlează legile gravitaţiei prin partid. Sunt cei care întreţin gărzile şi câinii de pază ai partidului ca să poată lătra şi muşca mai bine. Sunt cei care ung uşile, să nu mai scârţâie.
Mai sunt salvaţi clienţii partidului care plutesc prin toate bălţi politice unde găsesc fitoplancton bugetar de pigulit şi, pentru că le place, devin, la rândul lor, hrană pentru peştii cei mari. Pentru aceştia, motoarele reformei duduie la roşu. Datoriile, deja cheltuite înainte de a le vedea cineva, ne-au transformat în cei mai mari datornici la Fondul Monetar Internaţional. Ele reprezintă o treime din Produsul Intern Brut şi circa 4000 de euro de plată pentru fiecare, când vom începe să dăm banii înapoi. Şi pentru poliţiştii din stradă, şi pentru medici, şi pentru profesori al căror salariu anual se ridică la mai puţin. Şi poate când vom începe să ne plătim datoriile, adică peste vreo doi ani, vom vedea care sunt, cu adevărat, beneficiarii reformei. Pentru că e suficient să-i numărăm pe cei care rămân în picioare. Asta da, selecţie naturală şi subminare a siguranţei naţionale.
Se spune că raportul a fost totuşi redactat şi că vorbeşte despre o încercare de putsch şi despre subminarea puterii în stat, plasând poliţia la acelaşi nivel de pericol pentru siguranţa naţională cu jurnaliştii, consideraţi nu demult şi ei un pericol. Lor li se adaugă şi jandarmii a căror intervenţie, se spune, ar fi fost ineficientă. Ar fi trebuit, probabil, să le rupă pancardele injurioase, să-i aresteze pe cei care scandau lozinci şi să-i salte pe organizatori. Dar pentru a evita parodierea sistemului represiv comunist, jandarmeria şi oamenii serviciilor secrete, infiltraţi prin mulţime s-au mulţumit să-i filmeze pe participanţi. Liderii sindicali ai poliţiştilor au primit deja nota de plată - 10 000 de lei amendă pentru miting neautorizat.
Desigur, la cele două categorii îi putem adăuga şi pe medici, care, pentru că sunt plătiţi prost nu prea au tragere de inimă la căpătâiul bolnavilor şi nu mai prescriu medicamente ca odinioară. De asemenea, se pare că nici magistraţii nu sunt foarte fericiţi cu diminuările salariale devenind o potenţială ameninţare la adresa securităţii naţionale, mereu în pericol să-şi frângă gâtul pe culoarele tribunalelor, pe când cară teancurile de dosare nesoluţionate.
Raza mortală a reformei şi geniul morţii economice par să-i stăpânească pe toţi. Capitalismul din România devine tot mai sălbatic iar cârdul celor mai bogaţi români tot mai flămând. Rămâne un mister colateral al noului val de reforme cum se face că datoria de multe zeci de miliarde de euro cu care promitea guvernul să oprească naufragiul nu a făcut decât să sporească nemulţumirea care a devenit pandemică. Puţine sunt categoriile sociale care să mulţumească din inimă partidului că le-a adus prosperitatea promisă în alegeri. Sunt câteva primării, poate nişte prefecturi care au beneficiat de razele reformei, dar au lăsat felia de tort şi cireşele afaceriştilor care controlează legile gravitaţiei prin partid. Sunt cei care întreţin gărzile şi câinii de pază ai partidului ca să poată lătra şi muşca mai bine. Sunt cei care ung uşile, să nu mai scârţâie.
Mai sunt salvaţi clienţii partidului care plutesc prin toate bălţi politice unde găsesc fitoplancton bugetar de pigulit şi, pentru că le place, devin, la rândul lor, hrană pentru peştii cei mari. Pentru aceştia, motoarele reformei duduie la roşu. Datoriile, deja cheltuite înainte de a le vedea cineva, ne-au transformat în cei mai mari datornici la Fondul Monetar Internaţional. Ele reprezintă o treime din Produsul Intern Brut şi circa 4000 de euro de plată pentru fiecare, când vom începe să dăm banii înapoi. Şi pentru poliţiştii din stradă, şi pentru medici, şi pentru profesori al căror salariu anual se ridică la mai puţin. Şi poate când vom începe să ne plătim datoriile, adică peste vreo doi ani, vom vedea care sunt, cu adevărat, beneficiarii reformei. Pentru că e suficient să-i numărăm pe cei care rămân în picioare. Asta da, selecţie naturală şi subminare a siguranţei naţionale.
