După lupte seculare care au durat câteva săptămâni, Curtea Constituţională a decis că legea pensiilor este constituţională în vreme ce preşedintele s-a hotărât s-o retrimită la Parlament, pe motiv că nu e drept ca femeile care oricum se ocupă şi de gospodărie, să iasă la pensie în acelaşi timp cu bărbaţii.
Mulţi spun că preşedintele a dat dovadă de abilitate, anulând astfel toate celelalte discuţii despre ilegalitatea votului sau posibilele implicaţii pe termen lung ale legii. Oricum, gestul prezidenţial a omorât şoarecele născut din zbaterile parlamentarilor care au dedicat mult timp şi energie unui proiect din viitorul îndepărtat- viitorul când bărbaţii vor ieşi la pensie laolaltă cu femeile.
Disputa în legătură cu momentul în care românii se vor pensiona a fost considerată suficient de importantă pentru a sufoca multă vreme ecranele şi primele pagini ale ziarelor. Nu demult, preşedintele Băsescu spunea în Parlament că femeile ar trebui să iasă la pensie odată cu bărbaţii, pentru că aceasta este tendinţa în Europa, un argument pe care se pare că l-a uitat între timp. Unii cereau ca vârsta de pensionare să scadă pentru că oricum speranţa de viaţă din România este semnificativ mai mică decât în alte ţări europene mai generoase cu cotizanţii lor. Alţii cereau ca vârsta să crească la 65 de ani, şi nu doar pentru bărbaţi, ci şi pentru femei. În cadrul comisiilor parlamentare s-a purtat o luptă epopeică pentru a pensiona femeile cu doi ani înaintea bărbaţilor. Sindicaliştii au participat şi ei la deruta generală, cerând menţinerea diferenţelor de vârstă şi pensie bazate pe sexul şi riscul profesional al cotizanţilor.
Această ceaţă care vesteşte viitorul de aur al salariaţilor acoperă cocleala prezentului. Căci întrebare care se naşte dincolo de controversele pe marginea legii pensiilor este cum sunt cheltuiţi banii de pensii? Ştim că mulţi au fost prinşi cu mâna în borcanul cu dulceaţă al bugetelor speciale. Mai mult, a devenit o tradiţie ca bugetul de stat să-şi peticească deficitul cu ajutorul celorlalte bugete. A aduce mai mulţi bani la fondul de pensii înseamnă, printre altele, şi a fura balonul de oxigen din salonul pensionarilor mai avuţi în folosul contabilităţii cenuşii a guvernului, dar şi a pava drumul demnitarilor către paradisurile fiscale. Remodelând sistemul de distribuire a banilor de pensii, guvernul a făcut ce ştie mai bine - a pus bazele unor noi inechităţi între pensionari, pretinzând că-i retrogradează pe cei de lux. Se foloseşte, astfel, de scutul uman al pensionarilor pentru a avea acces direct şi neîngrădit la banii lor.
Deşi în spatele acestor dispute interminabile se prefigura picajul lent al economiei trasat de falimentul micilor întreprinderi şi de traseele marilor mitinguri sindicale care-şi consumă tot mai des disperarea la porţile palatului Cotroceni, discuţia pe tema vârstei de pensionare a continuat. Poate şi pentru că dubla controversele iscate de proiectul de lege a salarizării, şi el de un egalitarism frust, stârnind neliniştea persoanelor active, care văd cum le intră la apă nu doar prezentul salarial, dar şi viitorul de pensionar.
Pentru o ţară al cărei sistem social a clacat, discuţia pe tema vârstei de pensionare pare un lux. Conform statisticilor negre, speranţa de viaţă a românilor este cu doi-trei ani mai mare decât vârsta de pensionare. E un fel de a spune că, după o viaţă de uzură, în condiţii pe care niciun cod al muncii nu le-ar putea descrie, oamenii au dreptul să se retragă definitiv, conform legii demografiei. Dar viaţa lor nu a fost zadarnică. Cel care, acum câteva luni, considera că sistemul bugetar şi cel de pensii sunt metastaza bugetului de stat recâştigă ceva din voturile pierdute. Iar pensionarii din Parlament şi guvern s-au bazat mereu pe teama de boală, frig, foame şi eternitate a pensionarilor mărunţi mai ales când îi chemau la vot, considerându-i mereu o marfă cu preţ redus. Astfel au ajuns cu toţii la părerea că dacă nu au bătrâni, să-i cumpere pentru că au multiple utilizări.
