20 octombrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Horia Roman Patapievici).
Stilul campaniilor electorale.
A trecut deja o saptamina din campania electorala deschisa oficial joia trecuta. E suficient pentru a putea trage citeva concluzii privitoare la stilul luptei politice. Deocamdata, vizibilitate buna au numai candidatii la presedintie. Ceea ce sugereaza ca exista un consens intre strategiile de lupta electorale ale partidelor, in sensul de a le pune pe acestea in trena de asipratie a candidatului propriu la presedintie.
Aceasta strategie este evident perdanta pentru CDR 2000, deoarece, desi il sustine pe domnul Isarescu, aceasta nu are un candidat propriu la presedintie. Cum isi face fiecare candidat campania ? Domnul Iliescu, probabil convins ca a pierdut campania din 96 datorita calugarului Vasile si a inclinatiei spre enfazele religioase ale preopinentului sau de atunci, s-a decis sa declare ritos atasamentul fata de religia stramoseasca. si de biserica ei. A facut-o in ziarul Adevarul, in chiar prima zi a campaniei electorale, intr-un lung interviu confesiune. Care seamana cu ceva intre lauda de sine, eseu socialist pentru seminarul de la Socola si lucrare de teza pentru clasa a 9-a cu subiect din literatura romana din sec al 18-lea. In rest, domnul Iliescu bate tara in lung si in lat, axindu-si discursul pe saracie si pe inadecvarea strategiilor de reforma radicala la „specificul romanesc”.
O strategie inteligenta, in datele deja cunoscute ale populismului sau autoritar, cu accenete demagogice. In aceiasi zi in care domnul Iliescu oferea electoratului varianta PDSR la calugarul Vasile, domnul Isarescu isi anunta candidatura pentru prezidentiale. Daca domnii Iliescu, Melescanu si Stolojan au avut au avut parte de nominalizari de tip american, cu baloane, efuziuni, majorarete, sotii si urale, domnul Isarescu si-a anuntat candidatura ca pe vremea votului cenzitar: in cerc restrins, conversind calm cu amicii politici si fara urale. (...)
In tabara PD, toate fortele sunt mobilizate. Foarte elegant si sigur pe sine, domnul Roman si-a asigurat electoratul ca nu va accepta decit o lupta electorala intre gentlemeni, dinsul personal, pentru ca „locotenentii sai”, cum este vicepresedintele Sassu lupta cu tot echipamentul din dotare: in calitate de deputat si de sef de comisie parlamentara FNI domnul Sassu este un justitiar, care, pretinzind ca apara cauza celor saraci, promoveaza cu suficienta si brutalitate interesele partidului. Fenomenul este insa general. (...)
Cetateanul roman, urmarind lupta electorala nu mai poate vedea nici adevarul, nici dreptatea. Adevarul, ca pe vremea marxism-leninismului este eminamente partinic, iar dreptatea nu este, vai, decit o dreptate de partid. Invocarea Constitutiei si a legalitatii a devenit un simplu slogan electoral, manevrat cu cinism si nerusinare.
Miercuri, cum stim, premierul si-a citit in Parlament raportul de 10 luni de guvernare. Membri ai Parlamentului au permis accesul demonstrantilor FNI in sala cu unicul scop de a le da acestora ocazia de a-l huidui pe premier in timpul prezentarii raportului. Articolul 108 din Constitutia pe care jura toti parlamentarii si toate partidele spune ca fiecare membru al guvernului raspunde solidar cu ceilalti membri pentru activitatea guvernului si pentru actele acestuia. Or, ce am vazut in Parlament ? Ca, desi coalitia aflata la guvernare e formata din PNTCD, PD, PNL si UDMR numai PNTCD si UDMR au sustinut guvernul. PD si PNL atacindu-l ca si cind nu ar face parte din el. Ei bine, asa arata principiile sustinute de parlamentarii nostri, atunci cind e sa puna in balanta respectarea Constitutiei si urmarirea propriilor interese.
