Marina: „Am venit să procur o carte care se poate de citit. Mai mult psihologic ceva, pentru că ştiinţă fixă şi tehnica ajunge la Universitate…”
Europa Liberă: Dar beletristică?
Marina: „Nu-mi prea place, numai scriitorii români...”
Europa Liberă: Să înţeleg că ai rămas la ceea ce ai studiat în şcoală?
Marina: „Da, da, nu iubesc cărţi scrise timp de 25 de minute...”
Europa Liberă: În ce sens?
Marina: „Asociaţia pe care mi-o face beletristica e că sînt cărţi nu prea valoroase. ”
Europa Liberă: Vrei să spui că e o pierdere de timp?
Marina: „Nu, nu. Mie personal nu-mi place, dar sînt oameni cărora le place, care fac anumite concluzii. Fiecare om are cartea sa. Pur şi simplu, pe mine personal nu mă fascinează. ”
Europa Liberă: Dar din autorii pe care i-ai studiat la şcoală nu ţi-a rămas în minte vreun roman care ţi-a plăcut?
Marina: „Da, Ion de Liviu Rebreanu. Din toată literatura şcolară, cel mai mult mi-a plăcut romanul acesta.”
Europa Liberă: Şi nu crezi că şi alţi autori pot scrie la fel de bine ca şi Rebreanu?
Marina: „Eu cred, dar nu-mi ajunge timp să citesc tot. Trebuie să alegi, ori una, ori alta. Şi eu am ales domeniul psihologic”.
Europa Liberă: Şi asta te-ar ajuta la ce?
Marina: „Pentru a înţelege mai bine oamenii şi, la urma urmei, pentru a mă înţelege pe mine.”
Europa Liberă: Păi, şi literatura te poate ajuta să înţelegi oamenii...
Marina: „Psihologia e mai multă analiză. Din romane noi singuri tragem concluzii...”
Europa Liberă: Dar tu ai prieteni, cum se manifestă la ei preocuparea pentru cultură?
Marina: „Vreo 40% au această preocupare. Unii citesc beletristică, alţii despre cosmos. Ceilalţi aleg distracţia simplă, cinematograful, teatrul uneori. Dar şi prietenii care citesc cărţi nu le cumpără, ci le scot de pe Internet, că aşa e mai accesibil”.
