Transnistria pe agendă la Deauville

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Începem cu ştirile. Paul Hodorogea trece în revistă principalele evenimente ale săptămânii trecute.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Şeful Sovietului Suprem de la Tiraspol, Anatoli Kaminski a discutat la Moscova cu reprezentanţi ai guvernului rus şi ai Consiliului de Securitate din Rusia reluarea ajutoarelor umanitare ruse pentru regiunea transnistreană. Ajutorul umanitar a fost suspendat în luna iulie, pentru că partea rusă avut cîteva întrebări legate de transparenţa distribuirii acestui ajutor în Transnistria. Ministerul rus de externe a precizat că suspendarea temporară a asistenţei financiare nu a avut caracterul unei demonstraţii politice, ci s-a datorat nevoii de eliminare a abuzurilor în mecanismul de finanţare.

Negocierile privind reglementarea conflictului transnistrean vor fi reluate abia dupa alegerile parlamentare anticipate din Moldova, a declarat la Deauville, la summitul ruso–franco-german, presedintele Rusiei Dmitri Medvedeev. „Cred că avem şanse bune să reluăm acest proces şi să obţinem un rezultat. Rusia va contribui la aceasta, dar aş vrea să atrag atenţia că succesul depinde nu numai de Rusia. Succesul depinde şi de poziţia Moldovei, ceea ce este fără îndoială lucrul cel mai important, depinde de poziţia Transnistria, depinde de poziţia României, depinde de poziţia Uniunii Europene. Toţi trebuie să participe”, a declarat preşedintele Dmitri Medvedev. La reuniunea tripartită de a Deauville, Dmitiri Medvedev a acceptat invitatia de a participa la summitul NATO din noiembrie la Lisabona si a declarat ca ia in considerare propunerea NATO ca Rusia sa participe la proiectul scutului defensiv anti racheta din Europa, care îngrijorează Rusia. Mai multe, în cadrul emisiunii.

Parlamentul European a salutat progresele substanțiale făcute de R. Moldova în ultimul an și a cerut Comisiei Europene să adopte un plan de liberalizare a vizelor pentru cetățenii moldoveni. Parlamentul European a salutat şi voința Chişinăului de a găsi o soluție diferendului transnistrean, confirmându-şi sprijinul pentru „integritatea teritorială a Republicii Moldova” şi lansând apelul pentru reluarea convorbirilor oficiale în formatul 5+2.

Preşedintele interimar Mihai Ghimpu a declarat că trupele ruse din stânga Nistrului sunt o ameninţare pentru ţara gazdă şi o sursă de alimentare a separatismului. Ghimpu a făcut declaraţia pe 21 octombrie, la împlinirea a 16 ani de la semnarea acordului dintre Moldova şi Rusia despre statutul temporar al trupelor ruse în stânga Nistrului. Acordul din 1994 prevedea retragerea lor în decurs de 3 trei ani. Rusia şi-a reconfirmat angajamentul privind retragerea la summit-ul OSCE de la Istanbul în 1999.

Rusia nu-si poate retrage armata din Transnistria, asa cum s-a angajat la summit-ul OSCE de la Istanbul, deoarece timpurile s-au schimbat, a declarat ambasadorul Rusiei la Chişinău, Valerii Kuzmin, citat de Infotag. In 1999 erau cu totul alte realitati, iar retragerea trupelor rusesti a devenit imposibila. Aceasta nu este o ocupatie a teritoriului sau un santaj militar, ci o garantie ca acest conflict nu va rabufni din nou, a mai spus Kuzmin.

Şi ministrul roman de externe Teodor Banconschi, intr-un inteviu pentru editia electronica a publicatiei americane „Wall Street Journal”, a cerut Rusiei sa-şi retraga trupele din Transnistria. Banconschi a mai spus ca Alianta Nord Atlantica ar trebui sa inceapa un dialog cu Rusia, care sa ajute Moscova sa renunte la tipul de abordare specific Razboiului Rece legat de sferele de influenta.

Trupele ruseşti s-au retras din oraşul georgian Perevi, pe care l-au ocupat în cursul conflictului armat dintre Georgia şi Rusia din 2008. Guvernul de la Tbilisi a condamnat prezenţa militară rusească la Perevi pentru că ea încălca termenii armistiţiului din 2008. Retragerea a fost rezultatul ultimei runde de negocieri cu mediere internaţională care a avut loc la Geneva.

Separatişti ceceni au atacat pe 19 octombrie Parlamentul Ceceniei, ucigînd cîţiva poliţişti şi o oficialitate parlamentară, şi rănind mai multe persoane. Preşedintele cecen Ramzan Kadîrov a spus că toţi separatiştii au a fost ucişi în schimbul de focuri cu forţele de ordine.

Guvernul Moldovei a început să aplice ceea ce premierul Vlad Filat a numit „cel mai mare pachet de asistenţă financiară externă din istoria ţării”. Este vorba de grantul de peste 260 de milioane de dolari acordat de corporaţia americană „Provocările Mileniului”. Preşedintele corporaţiei, Daniel Yohannes, a declarat la Chişinău că banii sunt destinaţi modernizării drumurilor, sistemelor de irigaţii şi revitalizării agriculturii, în scopul creşterii economice şi reducerii sărăciei. Daniel Yohannes a precizat că Statele Unite acordă asemenea asistenţă unui grup relativ redus de ţări „sărace, dar bine conduse”.

Organizaţia “Reporteri Fără Frontiere” spune că libertatea presei s-a îmbunătăţit considerabil în Republica Moldova în ultimul an, din septembrie 2009 până în septembrie 2010. Potrivit noului indice al libertăţii presei dat publicităţii săptămâna trecută, Moldova a urcat într-un an de pe locul 114 pe locul 75 într-un clasament care include 178 de ţări ale lumii. Rusia se află pe locul 140, România – pe 52.

Procurorii ruşi au cerut la noul proces impotriva fostului proprietar al companiei Yukos Mihail Hodorkovski şi a partenerului sau de afaceri Platon Lebedev, 14 de inchisoare pentru cei aflati deja in detentie de 8 ani. Ei sunt acum acuzati de deturnare de fonduri şi frauda in valoare de 27 de miliarde de dolari. Verdictul este asteptat peste cateva saptamini.

Autorităţile comuniste din Cuba urmează să elibereze încă cinci dizidenţi, în plus faţă de cei 52 de prizonieri politici pe care guvernul a acceptat deja să-i elibereze. Anunţul a venit la cîteva ore după ce Parlamentul European i-a decernat dizidentului cubanez Guillermo Farinas premiul “Andrei Saharov pentru libertatea de conştiinţă”.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

La trilaterala Rusia-Franţa-Germania de la Deauville, din 19 octombrie, preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a numit pentru prima dată printre ţările care ar putea să aibă un cuvânt de spus în rezolvarea conflictului transnistrean, Romania. Romania nu are nici un statut oficial în negocierile în formatul 5 plus 2, format în care sunt cuprinse părţile – adică Chişinăul şi Tiraspolul, mediatorii – OSCE, Rusia şi Ucraina - şi observatorii Uniunea Europeană şi Statele Unite. De ce a numit preşedintele Rusiei Romania în acest context şi a uitat sa aminteasca OSCE-ul, Ucraina şi Statele Unite? O întrebare pe care Europa Liberă i-a adresat-o mai multor analisti politici de la Moscova, Bucuresti, Kiev şi Washington.

Analistul politic de la Moscova, Fiodor Lukianov, redactorul-şef al revistei „Rusia în politica globală”, spune că ar fi o exagerare să se creadă că dintre toate conflictele îngheţate din spaţiul post-sovietic, cel transnistrean ar fi mai aproape de rezolvare sau chiar mai simplu de rezolvat.

Subliniind că nu face nici o analogie, Lukianov a aminteşte că în ultimul deceniu cu acelaşi optimism exagerat se vorbea şi despre conflictul sud-osetin – că ar fi un banal conflict geo-politic, fără elemente agravante de natură inter-etnică sau religioasă, dar toată lumea ştie cu ce s-a sfârşit acest conflict.

„Nu vreau în nici un caz să fac analogii, însă atunci când aud că un conflict sau altul ar fi mai uşor de rezolvat eu încerc să fiu tot timpul circumspect, - spune Fiodor Lukianov. Analistul de la Moscova zice că anume din acest motiv i se pare straniu că prima chestiune de pe agenda viitorului Consiliu de securitate Rusia-Uniunea Europeană s-a anunţat a fi rezolvarea conflictului transnistrean. Transnistria nici pe de parte nu se află pe primele poziţii în privinţa ameninţărilor la adresa securităţii în Europa. De aceea, tot ce ţine de Transnistria în acest context cred că sunt mai degrabă nişte manevre, decât acţiuni concrete”.

Faptul că preşedintele Rusiei Dmitri Medvedev a pomenit şi România, printre cei de care depinde succesul reglementării transnistrene, - alături de Rusia, Moldova, Transnistria şi Uniunea Europeană, - în opinia lui Fiodor Lukianov ar trebui să fie privit mai curând într-un context negativ.

„Cred că această abordare a Rusiei are sens, tocmai pentru că pe malul stâng al Nistrului există o anumită neîncredere faţă de adevăratele intenţii ale României”, - spune Fiodor Lukianov, adăugând că una din cauzele conflictului a fost anume frica, reală sau alimentată a populaţiei Transnistriei de aşa-numita românizare sau chiar de unirea cu România. - Desigur, acuitatea acestei probleme s-a diminuat mult şi de multă vreme, dar preşedintele Băsescu a declarat nu o singură dată că el nu recunoaşte graniţa cu Republica Moldova, pentru că este o creatură a pactului Ribbentrop-Molotov. Dacă lucrurile stau aşa, atunci desigur apar dubii în privinţa intenţiilor autorităţilor române. Deci, atâta timp cât nu există o claritate deplină în atitudinea autorităţilor române faţă de statalitatea Moldovei, desigur, Moscova va avea îndoieli în privinţa perspectivelor”.

Radu Benea: opinia lui Fiodor Lukianov, redactor-şef al revistei moscovite „Rusia în politica globală”.

Analistul politic Vladimir Socor de la Fundaţia Jamestown cu sediul la Washington este şi el sceptic în privinţa aparentei deschideri a preşedintelui Medvedev faţă de România.

Vladimir Socor: “Remarca lui Medvedev este pur diversionistă. Din remarca lui Medvedev putem deduce că în discuţiile particulare de la Deauville şi nu numai în cele particulare, dar şi în cele care au premers întâlnirea de la Deauville ruşii au încercat să dea vina pe România pentru impasul din Transnistria. E în interesul ruşilor să introducă factorul românesc în această situaţie ca să producă numai confuzie şi să găsească în pretext pentru a justifica propria lor intransigenţă. Să nu ne lăsăm atraşi în această capcană de a discuta prea mult despre factorul românesc în ecuaţia respectivă”.

Ordinea în care preşedintele Medvedev a numit factorii de care depinde succesul reglementării transnistrene, omiţând OSCE, Ucraina şi Statele Unite, este citită de Vladimir Socor în felul următor:

Vladimir Socor: Medvedev pune povara în primul rând pe umerii Moldovei, menţionată în frunte. Deducem că acordă indirect drept de veto Transnistriei, spunând că depinde de poziţia Moldovei şi de poziţia Transnistriei, deci acordă indirect drept de veto Transnistriei, ca şi cum Rusia nu ar putea să determine poziţia Transnistriei. Pune Uniunea Europeană la coadă, ca factor. Şi nu menţionează deloc Statele Unite, deşi Statele Unite sunt participanţi la negocieri. Ce mai deducem de aici? Deducem că Rusia nu doreşte schimbarea statutului Uniunii Europene şi al Statelor Unite din observatori şi mediatori”.

Radu Benea: mai este de părere analistul politic american Vladimir Socor.

Pe de altă parte, expertul de la Bucureşti Sorin Ioniţă, de la Societatea Academică Română, crede că într-un mod indirect Dmitri Medvedev a recunoscut rolul crescând al Uniunii Europene în reglementarea transnistreană.

Sorin Ioniţă: „Însă are dreptate în aceea să spună că soluţia stă mai curând în relaţia Chişinăului cu UE. Şi eu cred la fel, şi de mai mulţi ani, şi multă lume crede că rezolvarea problemei transnistrene mai curând se poate face pe o cale similară cu cea din Cipru. În sensul că Republica Moldova printr-un demers accelerat, pozitiv şi constant asumat de principalele forţe politice din Moldova că trebuie să meargă repede către UE, să facă Republica Moldova o ţară mai atractivă, inclusiv pentru cetăţenii transnistreni, inclusiv pentru cetăţenii rusofoni transnistreni. Deci, cumva, Chişinăul trebuie să se adreseze acelor cetăţeni peste capul autorităţilor de la Tiraspol. Asta cred eu că este rezolvarea. Republica Moldova să devină o ţară atractivă în care ei să vrea să trăiască. Chiar dacă autorităţile de la Tiraspol, Igor Smirnov, vor continua politica actuală de a sta separaţi, cetăţenii lor, încet, încet, să înceapă să înceapă să migreze către Chişinău. La modul administrativ, nu fizic. Deci, să vrea să aibă documente moldoveneşti, să călătorească cu ele, să se integreze economic în spaţiul Republicii Moldova. Cred că aceasta este calea de rezolvare pe termen mediu şi lung. Şi atunci, Moldova ca o ţară cu o cale europeană şi având nişte perspective şi nişte etape în faţă să aibă ce oferi acelor cetăţeni. Ori cred că abia de curând au înţeles aşa ceva elitele de la Chişinău şi numai o parte din ele au înţeles acest lucru. Din fericire, aceste elite sunt acum la guvernare, dar efortul este ca această strategie să fie îmbraţişată de aproape toată lumea, fiindcă altfel nu se poate. Deci, pe scurt, cred că preşedintele Medvedev are dreptate: rezolvarea este în relaţia Moldovei cu UE şi UE înseamnă implicit pe undeva pe acolo şi România care e membru al UE. Însă în acet fel, nu în alt fel”.

Radu Benea: opinia expertului de la Bucureşti Sorin Ioniţă, de la Societatea Academică Română.

Dintre mediatorii în reglementarea transnisterană, preşedintele Medvedev a omis şi Ucraina. Cum se explică această omisiune? L-am întrebat pe expertul independent de la Kiev în probleme de securitate şi politică externă Grigory Perepelytsia:

Grigoriy Perepelytsia

Grigoriy Perepelytsia: „Oficialitatile ucrainiene spun ca Medvedev a uitat sa pomeneasca de Ucraina din pura intamplare, pentru ca se stie ca exista declaratia Medvedev-Yanukovich cu privire la reglementarea transnistreana si care obliga la anumite lucruri. Insa eu cred ca aceasta omisiune nu este intamplatoare. Prin aceasta declaratie, vedem ca Ucraina practic a fost eliminata din randul celor mai importanti mediatori si ca aceste functii, pe la spatele Ucrainei, si le asuma Rusia. Cred ca aceasta situatie este o consecinta a faptului ca Ucraina a intrat in sfera de influenta si de dominatie ruseasca si ca Ucraina si-a pierdut independenta in rezolvarea unor probleme internationale, inclusiv a conflictului transnistrean. Si orice ar crede Kievul despre propria sa importanta, faptul ca Medvedev a pomenit si Romania vorbeste despre aceea ca Romania devine un subiect mai important al procesului de reglementare a conflictului transnistrean decat Ucraina. Ucraina a ramas intr-un con de umbra, iar Rusia isi aroga practic dreptul sa vorbeasca in numele acesteia”.

In privinta intalnirii Medvedev-Merkel-Sarkozy de la Deauville, Grigory Perepelytsia crede că ea denotă dorinţa mai nouă a Rusiei de a pretinde la un rol de frunte în rezolvarea chestiunilor europene, in primul rand a celor de securitate.

Grigoriy Perepelytsia: „Asta inseamna inceputul unei treceri spre o lume multi-polara. Merkel si Sarkozy incearca sa atraga Rusia si s-o foloseasca intr-un joc geopolitic pe cont propriu. Si Rusia mizeaza pe un rol-cheie si va incerca sa foloseasca Europa in jocul sau impotriva Statelor Unite. Este o situatie trista, pentru ca de fapt ne indepartam de acel climat de securitate creat dupa razboiul rece, in asa-numita perioada post-bi-polara, cand functionau si acordurile de la Helsinki, si OSCE-ul, cand exista transparenta in domeniul militar, cand functiona si tratatul FACE pentru armele conventionale. Acum, toate aceste lucruri au fost distruse. Si, din pacate, Europa, in transformarile ce au loc spre aceasta lume multi-polara, revine la o situatie numita „concertul european” din sec.17-18, cand lucrurile erau decise numai de 2-3 tari, in loc sa functioneze un sistem unic de securitate in Europa”.

Radu Benea: opinia expertului de la Kiev Grigory Perepelytsia.

Europa Liberă a încercat să afle opinia mai multor locuitori de rând ai regiunii transnistrene despre viitorul Transnistriei şi al Republicii Moldova.

„Eu văd o Transnistrie independentă, fără Moldova. Sau poate vom avea norocul să ne alipească la Ucraina. E puţin probabil să ne unim cu Rusia. Aş vrea să fie ca şi acum, sigur, numai să avem o viaţă mai prosperă”.

„Cred că republica moldovenească nistreană trebuie să intre în componenţa Ucrainei. Ucraina are acces la mare, de aceea, vom fi avantajaţi din punct de vedere economic. Cred că Ucraina are nevoie de Transnistria, în plan geografic, pentru extinderea teritoriului său”.

„Trebuie să fim în componenţa Rusiei. Să fim o enclavă, la fel ca şi Kaliningrad. Numai nu cu România. Eu nu am nici o îndoială că Moldova va fi parte a României”.

„Rusia nu are nevoie de un al doilea Kaliningrad. Regiunea Kaliningrad este o durere de cap pentru Rusia. Nici Ucraina, din păcate, nu are nevoie de noi, pentru că, în caz contrar, România va cere insula Şerpilor şi Bugeacul, unde există petrol şi care este mult mai scump decât Transnistria şi coridoul său de transport de care nimeni nu are nevoie. Elita locală, fie că e vorba de preşedinte, sovietul suprem, mediul de afaceri sau businessul rusesc au propriile lor interese. Pentru ei, Transnistria este un minunat coridor de tranzit, o zonă offshore, la care se adaugă posibilităţile portului Odesa. Asta-i situaţia. Status-quo-ul cerd că se va menţine nu numai un singur an”.

„Trebuie să fim o confederaţie din trei subiecţi egali. Ceva aproximativ ca în Elveţia. Cred că asta e forma cea mai potrivită pentru viitoarea structură statală a Moldovei. Dar nu exclud nici federaţia”.

„Cred că cea mai mare parte a populaţiei ar alege o formă sau alta a modelului federativ. Pentru că o autonomie este prea puţin şi Transnistria nici n-ar accepta aşa ceva vreodată”.

„La bază trebuie să stea voinţa poporului. Deci, este nevoie de referendum. Iar politicienii să decidă ei, mai târziu, ce forma să fie – federaţie, confederaţie sau poate punerea sub control internaţional a teritoriului. Ţinând cont de realităţile geopolitice, de faptul că nu avem frontieră comună cu Rusia, de pretenţiile istorice ale Ucrainei asupra acestui teritoriu, şi de realităţile politice şi relaţiile cu Moldova, atunci cel mai probabil scenariu este o federaţie sau confederaţie împreună cu Moldova”.

Radu Benea: opinii, culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.