Oamenii din orice societate şi din orice epocă au de-a face cu frica. E o stare de spirit firească pentru o fiinţă umană care, de-a lungul vieţii, se confruntă cu o sumedenie de pericole şi inconveniente, toate acestea culminînd cu inevitabila moarte.
Îmi amintesc de o carte foarte interesantă a francezului Jean Delumeau - Frica în Occident -, un volum care trece în revistă fricile cele mai copleşitoare ale societăţii medievale. Bunăoară, mulţi dintre oamenii medievali se temeau de femeia-vrăjitoare care îl seduce şi îl duce la pierzanie pe om. Au trecut secole şi acum această frică de vrăjitoare pare de-a dreptul ridicolă chiar şi pentru copiii care frecventează grădiniţa. Există însă, se pare, şi frici eterne.
Cel puţin, asta arată recentul sondaj realizat de CBS-AXA în Republica Moldova. Un sondaj despre frica la moldoveni. Între altele fie spus, dată fiind tranziţia nemiloasă din ultimii 20 de ani, era de aşteptat ca sondajul cu pricina să scoată la iveală o mulţime de frici incurabile. Conform sondajului sus-pomenit 86% dintre moldoveni se tem de umflarea preţurilor. E o spaimă simptomatică pentru o ţară în care cei mai mulţi dintre oameni au salarii mici, ridicole. 57% dintre participanţii la sondaj sînt îngrijoraţi de viitorul copiilor lor. Şi această frică spune multe despre ţara în care trăim. Problemele principale cu care se confruntă moldovenii sînt şomajul (pomenit de 44% dintre cei chestionaţi), sărăcia (27%), creşterea preţurilor, corupţia, serviciile medicale scumpe, starea drumurilor şi haosul politic. În acelaşi timp, numai 3% dintre cei intervievaţi sînt deranjaţi de imposibilitatea alegerii unui şef de stat.
Vedem, deci, că multe din fricile moldovenilor de azi sînt proiectate parcă din Evul Mediu. Şi atunci drumurile erau proaste, iar oamenii se temeau de sărăcie şi de şomaj. Şi e limpede că, bunăoară, germanii au scăpat de frica de drumuri proaste, tot aşa cum şi frica norvegienilor de sărăcie nu e atît de mare ca a moldovenilor.
Eu nu ştiu exact cum au formulat întrebările realizatorii sondajului, dar unele dintre fricile enumerate mi se par cam confuze şi cred că ele ar merita nişte precizări suplimentare. De pildă, în ce măsură se confundă frica de haosul politic cu dezgustul provocat de elitele politice sau cu teama de armata a 14-a şi de un posibil conflict cu Transnistria? Sau iată frica de serviciile medicale scumpe înseamnă oare şi frica de calitatea proastă a acestor servicii? Ar fi curios să nuanţăm ce presupune frica pentru viitorul incert al copiilor.
Dar astea sînt, fireşte, detalii, care nu schimbă esenţial datele problemei. Iar una din date e aceea că fricile oamenilor de rînd şi fricile politicienilor din Moldova coincid doar parţial.
