Febra electorală şi-a atins apogeul. Lupta pentru putere e de-a dreptul acerbă. Declaraţiile ritoase ale concurenţilor vin peste alegători aidoma unui tăvălug nemilos. În linii mari, mai toţi recurg la sloganuri victorioase, îşi afişează încrederea în izbîndă. Partidul Comuniştilor, bunăoară, a făcut recent următoarea declaraţie: „Istoria noastră măreaţă, în care nu este loc pentru înfrîngeri, ne oferă puteri în lupta hotărîtoare, pentru victoria asupra regimului antipopular, trădător şi devastator! Noi vom învinge!”
Aşadar, deşi duşmanul e „înfiorător şi rapace”, PCRM-ul e convins că învinge negreşit. Aceeaşi încredere în victorie, în obţinerea unui rezultat electoral spectaculos, e etalată şi de alte formaţiuni competitoare. E un procedeu elementar la care recurg politicienii, fiindcă alegătorul autohton îi cam evită pe candidaţii moi, nesiguri, ezitanţi. De aceea, NOI VOM ÎNVINGE răsună din toate părţile.
În realitate, nu toţi aceşti protagonişti care-şi trîmbiţează viitoarea izbîndă sînt siguri că vor birui. Mă gîndesc chiar că unii dintre ei sînt măcinaţi de îndoieli serioase de vreme ce apar, iată, şi nişte lideri partinici pe post de mentori ai alegătorilor leneşi, de luptători cu absenteismul şi cu iresponsabilitatea. Am citit deunăzi un articol curios-amuzant al unui lider de partid care pe un ton caustic îi responsabiliza pe nişte bloggeri tineri. Liderul de partid era nemulţumit de faptul că tinerii aceia au reticenţe, că sînt seduşi de absenteism. Liderul de partid îi avertiza pe tinerii plictisiţi şi dezinteresaţi că posibila victorie a unui alte formaţiuni ar putea să le provoace mari regrete.
Mărturisesc că nici eu, în calitatea mea de ziarist şi scriitor, nu sînt un fan al absenteismului. Cred si eu că e bine oamenii să voteze. Numai că una e să fii responsabilizat de vecini, de rude, de reprezentanţii societăţii civile, de nişte intelectuali aciuaţi în turnul de fildeş sau de ziarişti cu autoritate, şi cu totul altceva e să fii apostrofat de un politician implicat în campania electorală.
Eu mă îndoiesc sincer că un concurent electoral pe post de mentor ironic îi poate convinge pe nişte tineri din epoca Facebook-ului. Şi, la urma urmei, e dreptul fiecăruia să aleagă.
