17 noiembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Gabriel Andreescu).
Torţionarii printre noi.
În timp ce opinia publică pare captivată de sondajele care se repeta aproape zilnic, alaturi de noi se desfăşoară un eveniment mult mai discret: Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, ucis de securitate în 1985 face greva foamei. Unele informatii au apărut deja în presa, dar poate e nevoie sa le reamintim: Gh. Ursu a fost ucis în 1985 pentru un jurnal în care folosea cuvinte usturătoare la adresa Ceauşeştilor. Se pare că Nicolae şi Elena au fost informaţi asupra apelativelor folosite de Gh.Ursu în portretele sale. Hotarirea lor: Gh. Ursu trebuie să moară! A fost arestat de Securitate. Pentru a se salva imaginea, i s-a înscenat un proces de drept comun: deţinerea de valuta. Cam 17 dolari. A fost mutat în penitenciarul lipit de gardul Securităţii.
Acolo a fost ţinut constant în anchetă. La 15 noiembrie 1985, dimineaţa a fost luat de catre gardian pentru interogatoriu. Seara a fost adus înapoi pe targă, urlînd de durere. Strigătele lui au fost auzite de către deţinutii aflaţi în celulele vecine pînă pe 17 noiembrie. Nimeni n-avea voie sa intre în celula lui Gh. Ursu, cu atît mai puţin să îl ajute. Fusese lovit cu bocancii în abdomen, cu salbaticie, pentru a-i fi fisurat intenstinul subţire. Cum era şi dorit, în doua zile, a intrat în peritonită generală. A fost dus la Jilava nu pentru a i se acorda îngrijiri, ci pentru a fi declarat „mort din motive naturale”.
Toate aceste date fac parte din dosarul întocmit de catre generalul Dan Voinea, şeful parchetelor militare.
Ele sunt rezultatul investigatiilor începute de procuror în 1990. Dovezile asupra asasinatului politic au fost obţinute încă de atunci, dar o mulţime de detalii importante nu au putut fi verificate decît în ultimii ani. Dosarul a fost o perioada luat de Dan Voinea şi, într-o formă sau alta, sabotat. A revenit la el în decembrie 1996. În 1998 s-a descoperit că fostul şef al Directiei de cercetari Penale al Polişiei capitalei în anii 92-94, domnul Dorin Mihăiasa a dezinformat Parchetul, susţinînd că situatiile arestului unde fusese ţinut Gh.Ursu nu mai există. S-a încercat astfel ascunderea unor martori importanţi.
Astazi există o imagine completă asupra vinovaţilor. Fostul şef al direcţiei cercetări penale al Departamentului securităţii statului, Vasile Gheorghe, Mihail Creangă , şeful arestului, Tudor Stănică, şeful cercetărilor penale de la Miliţie, Marin Pîrvulescu, anchetatorul lui Gh.Ursu sunt acuzati de a fi planuit şi organizat uciderea lui Gheorghe Ursu.
Un al doilea dosar, îl vizează pe generalul Eugen Grigorescu, adjunct la Unitatea Specială Înscrisuri a Securităţii, promovat şef la directia Inscrisuri a SRI. Acesta este acuzat de a fi distrus faimosul jurnal.
Cum spuneam - toate cele spuse sunt oferite astazi prin probe în dosarul întocmit de şeful parchetelor militare, generalul Dan Voinea. Chiar în momentul în care acesta intenţiona sa trimită dosarul în instanţă, i-a fost luat cazul. Dar colonelului Vasile Stanca, subalternul generalului Samoilă Joarză, cel care îngropase dosarul pînă în anul 1996. Un semn că se dorea, iarăşi, îngropat.
Dar avem astazi o investigaţie completă. Dacă lucrurile au ajuns totuşi pînă în faza inculpării vinovaţilor, acesta este rezultatul abnegaţiei excepţionale a fiului lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu. Stabilit în Statele Unite de la sfîrşitul anului 1985, Andrei Ursu îşi putea duce acolo liniştit viaţa unui informatician de succes, aflat în apropierea vîrstei de 40 de ani. Andrei a făcut însă zeci de drumuri în ţară în aceşti ani pentru a cinsti memoria tatălui său. A iniţiat şi finanţat Fundaţia Gh. Ursu care promovează nu imaginea, ci valorile în care a crezut tatăl, a sponsorizat cărţi şi cercetări, a susţinut concursuri şi a premiat mesageri ai toleranţei. Dar efortul principal a fost lupta ca procuratura sa faca lumina asupra morţii lui Gh.Ursu, iar justiţia sa facă dreptate.
Instituţiile s-au comportat sfidător pînă în 1996. Puţine îşi puteau închipui ceva asemanator după venirea la conducerea lor a noilor forţe politice. Investigatiile, cum am spus, au progresat, dar nici astazi, la atîţia ani de la schimbarea regimului Ceauşescu, criminalii nu au fost pedepsiţi. În scrisoarea sa, prin care îşi anunţa hotarîrea, Andrei Ursu se explică: „de mai bine de 10 ani aştept rezolvarea acestui caz simbolic pentru bestialitatea regimului Ceauşescu de către instituţiile post decembriste. Intrucît am epuizat toate celelalte opţiuni la care au recurs în ultimii 10 ani, declar greva foamei. Citez mai departe: prin aceasta acţiune cer trimiterea neîntîrziată în instanţă a dosarului instrumentat de domnul general Dan Voinea pentru ca persoanele implicate în acest caz de asasinat politic, foşti ofiţeri de securitate şi miliţie, făptuitori şi instigatori la omor, să fie, în sfîrşit deferiţi justiţiei.
Exact la 15 ani de la uciderea tatălui său, Andrei Ursu a devenit, la rîndul său o victimă. Nu a regimului Ceauşescu, ci a unor forţe politice care s-au legitimiat de pe pozitii anticomuniste. Iată însă că astazi, 17 noiembrie 2000 Andrei Ursu a fost chemat pentru a doua întilnire cu procurorul general Mircea Criste. De data aceasta a participat şi generalul Dan Voinea. În faţa lui, procurorul general a hotarît ca Dan Voinea să preia din nou cazul. Ultimul a promis trimiterea a 5 responsabili în faţa instanţei de judecată.
Luni 20 noiembrie 5 dosare ar urma sa părăsească Parchetul militar purtînd cu ele probele instigării şi complicităţii la omor şi a favorizării ucigaşilor lui Gh.Ursu. Prin abnegaţia sa Andrei Ursu a repurtat o primă victorie. Dar pînă la a face dreptate în cazul asasinării tatălui său mai este un drum lung. Lupta lui Andrei Ursu continuă.
