Nato - politica porților deschise rămîne valabilă

La reuniunea la virf NATO de la Lisabona a fost adoptată o nouă carta strategică a Alianţei, care încearcă să plaseze Alianţa Nord Atlantică faţă de ameninţările secolului XXI, de la pericolul reprezentat de insurgenţi, la lupta impotriva terorismului şi la atacurile cibernetice. Alianţa a decis şi dezvoltarea unui sistem defensiv anti-rachetă care să apere toate cele 28 de ţări ale Alianţei, proiect în care Rusia ar putea fi implicată. La numai 48 de ore după încheierea acestei importante reuniuni, ambasadorul permanent al Statelor Unite la NATO, Ivo Daalder a stat de vorba cu redactorul şef al biroului Europei Libere din Washington Christian Caryl despre ţelurile NATO si evoluţia sa viitoare. Ambasadorul Daalder a răspuns şi cîtorva întrebări ale jurnalistilor Europei Libere într-o videoconferinţă Washington-Praga.

Ambasadorul american la NATO a declarat postului nostru de radio că la summitul de la Lisabona au fost trei obiective importante, prin care Alianţa caută să se recladească: să fie capabilă să facă faţă ameninţărilor secolului XXI, sa fie limpede că partenerii Alianţei rămîn uniţi în a obţine succesul in Afganistan şi a treia - resetarea relaţiilor dintre NATO si Rusia. Domnul Daadler crede că în toate aceste trei directii, s-a obţinut ce s-a dorit.

„Am obţinut un NATO care este pregătit să facă faţă provocărilor de securitate ale secolului XXI, atît prin noul concept strategic care pune in lumină cum va trebui să tratăm lumea aşa cum este şi aşa cum este foarte probabil că va fi. Am luat o decizie în ceea ce priveşte capacităţile noastre cheie de a face faţă ameninţărilor secolului XXI şi cel mai important, am luat decizia de a desfăşura un sistem defensiv anti-rachetă care sa poată face faţă unor ameninţări balistice venind dinspre sud est, din Orientul Mijlociu sau alte locuri asemanatoare. Si am decis să reformăm Alianţa şi institutiile sale pentru a fi mai fliexibilă şi mai agilă, mai potrivită pentru lumea de astazi. Acesta a fost primul pas.

Pasul al doilea a fost să ne asiguram că ne aflăm pe drumul succesului în Afganistan şi să stabilim o strategie de trazitie pentru unde am vrea să ajungem. Vrem să începem procesul de preluare a responsabilităţilor de securitate de la comunitatea internaţională către afgani de al începutul anului 2011 şi am adoptat, ca Alianţă, ţelul preşedintelui Karzai, de a finaliza procesul prin care afganii sa conducă operaţiunile de securitate pina la sfărşitul anului 2014.

Si, in al treilea rînd, ne-am întilnit cu preşedintele Rusiei Dmitri Medvedev. Este prima dată după războiul georgian cind liderii Alianţei s-au adunat şi au reafirmat nevoia unei colaborari cu Rusia in provocările de securitate ale secolului XX, inclusiv, şi în mod deosebit, in problema scutului defensiv anti rachetă, unde preşedintele Medvedev a spus da, haide sa reluam tipul de exerciţii pe care le făceam înainte de războiul din Georgia şi haide să ne uitam la unele probleme impreuna şi cum putem colabora, indiferent de capacităţile pe care le are Rusia, cum putem colabora în faţa ameninţărilor noastre comune, care sunt sub forma rachetelor balistice care vin din sud.”

Redactorul-şef al biroului nostru de la Washington l-a întrebat pe ambasadorul american la Alianta Nord Atlantica, să spuna, pe scurt care este rolul NATO în lumea de astazi. Iată răspunsul ambasadorului Daalder :

„In primul şi în primul rînd, NATO apară teritoriile şi populaţiile ţărilor membre ale Alianţei împotriva provocarilor de securitate din lumea întreagă. Problema este că, în lumea de astazi aceste provocări de securitate nu sunt numai armate care trec graniţele, ceea ce a fost activitatea NATO pentru atîţia ani, dar aceste provocări, pot acum veni de oriunde şi oricînd – o rachetă balistică cu rază largă de acţiune, rachete cu rază scurtă, atacuri asupra reţelelor informaţionale care leagă ţările NATO, dar care leagă şi Alianţa de restul lumii, de la statele fragile sau foarte slabe care devin paradise pentru terorişti şi pentru lansarea de atacuri teroriste împotriva ţărilor noastre. Acestea sunt provocările noastre de astazi. Nato trebuie să aibă capacitatea să le răspundă şi la Lisabona am decis ca NATO trebuie sa facă asta – să aibă capacităţile să raspundă acestor provocări.”

Ambasadorul american la NATO a spus Europei Libere că în ciuda resurselor financiare din ce în ce mai reduse pe care ţările membre le pot cheltui, ţările membre sunt hotarite să gestioneze mai eficient aceste resurse, astfel încit, în Afganistan, de exemplu, responsabilităţile si costurile să fie împărţite. Inainte va NATO să se angajeze în vreo misiune este esenţial ca resursele pentru aceasta noua misiune să existe, a spus ambasadorul american la NATO, Ivo Daadler.

In ceea ce priveşte retragerea americana din Afganistan, a repetat emisarul Washingtonului la NATO, retragerea va începe in iulie 2011, dar „ritmul şi amploarea retragerii vor depinde de condiţiile de pe teren şi de modul în care decurge procesul de tranziţie catre autorităţile afgane. Este ceea ce, în acest moment nu ştim”.

In ceea ce priveşte relaţia cu Rusia, ambasadorul Daalder a evitat să caracterizeze Consiliul NATO –Rusia drept unul „istoric”, spunînd ca a fost prima data după războiul din Georgia cînd a putut avea loc o astfel de întilnire, că a fost pentru prima dată cînd preşedintele Rusiei Medvedev a participat la acest consiliu, şi a fost într-adevăr primul dialog real între NATO şi Rusia dupa războiul din Georgia din 2008.

„Pentru prima dată am avut o declaraţie semnată de toţi cei 29 de lideri (28 din tarile NATO plus preşedintele Rusiei ) - şi nu numai o declaraţie a presedintelui, este ceea ce n-am mai avut din 2002 – şi am pus pe hirtie a serie întreagă de domenii de cooperare practică, dintre care cel mai important este, cu siguranţă, cooperarea în domeniului scutului defensiv anti rachetă, nu numai cooperarea anti-balistica intre teatrele de operaţiuni, pe care o avem de mult cu Rusia, dar important acum este că vorbim de apărarea teritoriilor.

Ambasadorul Daalder a spus că exista şi un calendar al discutării în detaliu a tuturor problemelor legate de cum ar putea sa funcţioneze concret aceasta colaborare.

Redactorul-şef al biroului Europei Libere de la Washington l-a întrebat pe ambasadorul american la NATO, daca exista posibilitatea ca Rusia să aibă control, sau să participe la comanda acestui sistem defensiv anti rachetă al NATO ?

Ambasadorul Ivo Daalder: „Pot să văd un scenariu în care ruşii şi NATO să lucreze împreună, dar niciodată astfel încît o ţară, o ţară care nu este membră a NATO, să aibă drept de veto sau controlul asupra unui sistem NATO. Pentru că ceea ce am decis, a fost ca NATO să aibă un sistem de apărare a NATO. Ne place să colaborăm. Vom vedea care sunt căile de cooperare cu Rusia – care să ducă la extinderea şi întărirea capacităţilor acestor sisteme – dar atunci cînd vorbim despre apărarea NATO, aceasta este responsabilitatea pe care şi-o asumă Alianţa, ea însăşi, şi ca urmare, va fi numai în mîinile ţărilor membre ale NATO.”

Ambasadorul Daadler a precizat şi că la reuniunea la vîrf de la Lisabona s-a discutat şi despre ce poate constitui, în secolul XXI, „un atac armat asupra unei ţări NATO, care însemna un atac împotriva tuturor membrilor Aliantei”, faimosul articol 5 din carta NATO. La data la care a fost scris acest articol, a precizat ambasadorul, nimeni nu şi-a imaginat cum vor arăta atacurile din secolul XXI. Acest articol a fost invocat imediat după atacurile din 11 sept împotriva Statelor Unite, pe 12 sept 2001, dar la data la care a fost conceput articolul 5, nimeni nu a privit acest articol in acest context. De aceea, a amintit emisarul Statelor Unite la NATO au avut loc acum o serie întreaga de dezbateri. Articolul 5 vorbeşte strict despre „un atac armat”. Şi întrebarea care s-a pus este ce anume poate fi definit in secolul XXI drept atac armat... Poate fi un atac cibernetic considerat un „atac armat”? Motiv pentru care s-a decis sa nu se interpreteze tratatul NATO şi într-o astfel de eventualitate, să se decidă la vremea respectivă.

In finalul interviului acordat Europei Libere, ambasadorul american la NATO a precizat că Alianţa Nord Atlantică poate răspunde provocărilor de securitate chiar si fără a face apel la articolul 5 al tratatului NATO, deoarece, potrivit articolului 4, Alianţa poate decide asupra oricărui gen de ameninţări asupra unui membru NATO şi asupra modului în care poate acţiona. NATO, a spus ambasadorul american Ivo Daalder este o alianţă ce se bazează pe cooperarea dintre membrii săi, pe consens şi pe decizii luate impreuna. Este, spune ambasadorul exact esenţa noului concept de securitate al NATO discutată la Lisabona.

Raspunzind la una din intrebarile de la Praga, ambasadorul american la NATO a spus ca in ceea ce priveşte extinderea NATO, politica „porţilor deschise” rămîne valabila atit pentru Georgia, Ucraina şi tările din Balcanii de Vest, inclusiv pentru Bosnia şi Macedonia, în măsura în care popoarele acestor ţări vor dori aderarea la NATO.