George Friedman, fondatorul grupului de analiză Stratfor, a întreprins recent o călătorie în Turcia, Moldova, România, Ucraina şi Polonia. Observaţiile şi concluziile acestui turneu au fost adunate în seria „O călătorie geopolitică ”. Vă oferim în continuare al patrulea capitol al părții consacrate Moldovei.
Din punct de vedere moldovenesc, cel puţin în rîndul facţiunilor pro-occidentale, problemele strategice ale Moldovei încep şi se termină cu Transnistria. Ele vor înapoi malul estic al rîului. Regiunea ar avea beneficii reale pentru Moldova, aşa cum ar avea inima sa industrială, cel puţin în termeni relativi. La fel ca alte teritorii disputate din fosta Uniune Sovietică, disputa, mai mult decît valoarea strategică, e importantă. E miezul, sau cel puţin încercarea de a găsi unul. E de asemenea un un motiv pentru atacurile grupurilor pro-occidentale la adresa grupurilor pro-ruse, din moment ce ruşii păzesc regiunea separatistă.
Germanii, care se apropie de ruşi, par a încerca să uşureze negocierile referitoare la Transnistria. Iar ruşii ar putea să le facă pe plac germanilor. Dar mă îndoiesc că, dacă o fac, vor pierde controlul asupra malului de est al Nistrului. Din punct de vedere rusesc, forţe ostile la est de Nistru ar putea ameninţa Odeasa, şi ruşii nu văd nici un motiv pentru care să părăsească rîul Nistru, indiferent cît de benignă pare a fi acum situaţia. Au învăţat din istorie că situaţiile benigne pot deveni maligne cu o viteză remarcabilă.
E o ciudăţenie aici, desigur. Vorbesc despre trupele ruseşti de pe Nistru, dar ăsta e un teritoriu înconjurat de Ucraina nu de Rusia. Ruşii sprijină Transnistria, ucrainenii nu. Dar din 1992 încoace Ucraina nu le-a cerut niciodată ruşilor să nu se mai bage într-o chestiune care în esenţă e una moldo-ucraineană. Asta probabil pentru că ucrainenii nu doresc ca alte teritorii luate Moldovei şi date Ucrainei să fie puse în balanţă ca material de negociere. Cred însă că motivul este unul mai simplu: după prăbuşirea Uniunii Sovietice ruşii sînt mai preocupaţi de lucruri cum ar fi poziţia defensivă a unui rîu, în timp ce ucrainenii văd lucrurile mai detaşat.
(Va urma)
Traducere de Lucian Ştefănescu
Din punct de vedere moldovenesc, cel puţin în rîndul facţiunilor pro-occidentale, problemele strategice ale Moldovei încep şi se termină cu Transnistria. Ele vor înapoi malul estic al rîului. Regiunea ar avea beneficii reale pentru Moldova, aşa cum ar avea inima sa industrială, cel puţin în termeni relativi. La fel ca alte teritorii disputate din fosta Uniune Sovietică, disputa, mai mult decît valoarea strategică, e importantă. E miezul, sau cel puţin încercarea de a găsi unul. E de asemenea un un motiv pentru atacurile grupurilor pro-occidentale la adresa grupurilor pro-ruse, din moment ce ruşii păzesc regiunea separatistă.
Germanii, care se apropie de ruşi, par a încerca să uşureze negocierile referitoare la Transnistria. Iar ruşii ar putea să le facă pe plac germanilor. Dar mă îndoiesc că, dacă o fac, vor pierde controlul asupra malului de est al Nistrului. Din punct de vedere rusesc, forţe ostile la est de Nistru ar putea ameninţa Odeasa, şi ruşii nu văd nici un motiv pentru care să părăsească rîul Nistru, indiferent cît de benignă pare a fi acum situaţia. Au învăţat din istorie că situaţiile benigne pot deveni maligne cu o viteză remarcabilă.
E o ciudăţenie aici, desigur. Vorbesc despre trupele ruseşti de pe Nistru, dar ăsta e un teritoriu înconjurat de Ucraina nu de Rusia. Ruşii sprijină Transnistria, ucrainenii nu. Dar din 1992 încoace Ucraina nu le-a cerut niciodată ruşilor să nu se mai bage într-o chestiune care în esenţă e una moldo-ucraineană. Asta probabil pentru că ucrainenii nu doresc ca alte teritorii luate Moldovei şi date Ucrainei să fie puse în balanţă ca material de negociere. Cred însă că motivul este unul mai simplu: după prăbuşirea Uniunii Sovietice ruşii sînt mai preocupaţi de lucruri cum ar fi poziţia defensivă a unui rîu, în timp ce ucrainenii văd lucrurile mai detaşat.
(Va urma)
Traducere de Lucian Ştefănescu
