Dictonul moştenit de la romani ne povăţuieşte să-i dăm Cezarului ce i se cuvine. Mai ales atunci, când nu avem de ales. Suntem exact în această situaţie, după ce noi, alegătorii, ne-am irosit muniţia, adică buletinele de vot. Deci, nu ne rămâne decât să urmărim de la distanţă cum noii deputaţi încearcă să-şi pună în ordine preferinţele ca să formeze o majoritate parlamentară viabilă. În caz contrar, iar vor fi nevoiţi să cerşească voturile noastre exact peste un an. Între timp, ne delectăm cu pronosticuri. Deşi mult mai înţelept ar fi să ne dumerim, pe îndelete, ce s-a întâmplat în ziua de 28 noiembrie. Câtă dreptate au avut sondajele sociologice din ajunul scrutinului şi ce au de învăţat concurenţii electorali, dar şi susţinătorii lor. La aceste întrebări le-am propus să răspundă invitaţilor mei: jurnalista Natalia Morari şi sociologul Doru Petruţi. Şi încercăm să ne dumerim câtă dreptate au avut sondajele sociologice din ajunul scrutinului din 28 noiembrie, care anticipau raportul de forţă din Parlament.
Europa Liberă: Îl rog pe domnul Doru Petruţi să ne spună ce am aflat noi nou, poate surprinzător, despre alegătorii moldoveni ca urmare a alegerilor anticipate?
La capitolul confirmări aş puncta aici mutaţia, care s-a produs pe mediul rural, mai ales pentru PLDM. Parte a electoratului rural a perceput că şeful la Chişinău e altul, puterea s-a schimbat. Şi s-a produs ceea ce şi BOP-ul anticipa – o mutaţie a electoratului rural, care n-a mai votat în mod tradiţional cu PCRM-ul, ci s-a mutat cu actuala putere. O altă confirmare a fost, şi s-a reflectat foarte bine în vot, şi anume faptul că atribuirea meritelor către Guvernul anterior s-a reflectat în scorul mare, obţinut de PLDM.
O altă confirmare, sau haideţi s-o numim mai degrabă o surpriză aşteptată, a fost votul etnic. Dacă în sondajele din 2009 aveam o susţinere 70-80 de procente a PCRM-ului, sondajele de acum arătau că pe grupurile etnice, mă refer la ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari şi altele, sprijinul a fost de 50 %. Şi dacă ne uităm mai ales pe Găgăuzia, observăm că PCRM-ul a pierdut 10 mii de voturi acolo. Pe când PDM-ul şi-a triplat scorul electoral, faţă de iulie anul trecut, de la trei mii şi ceva a ajuns la nouă mii şi ceva de voturi obţinute. Tot la capitolul surprize aşteptate e procentul PCRM-ului pe mediul urban. S-a întâmplat cam ce ni se întâmplă în momentul, când ne tragem plapuma prea sus - ne rămân picioarele afară. Dacă campaniile anterioare partidele de centru, centru-dreapta şi le-au concentrat foarte mult pe Chişinău, acum s-au dus pe rural, de unde au venit şi rezultate. În schimb pe Chişinău, şi în general pe mediul urban PCRM-ul a obţinut scoruri foarte bune.
Iar la capitolul infirmări, e haideţi să numim, de ce nu, o lecţie, pe care electoratul din Republica Moldova o dă şi politicienilor, şi analiştilor, şi, de ce nu, şi sociologilor, mă număr şi eu printre ei. Estimam la un moment dat că procentul acordat partidelor, care nu vor trece pragul va fi de cel puţin 15 la sută. Iată că populaţia, se pare, electoratul e mai inteligent decât anticipam. Şi a înţeles foarte bine votul util, care, după cum am văzut, a funcţionat peste aşteptările noastre şi doar circa nouă la sută din voturi s-au redistribuit.”
Europa Liberă: Şi mai e totuşi un rezultat previzibil: a rămas o paletă răzleţită în Parlament. Nici la 61 de mandate necesare pentru alegerea preşedintelui nu s-a ajuns. Era previzibilă această situaţie, domnule Petruţi?
Doru Petruţi: „Dacă e să ne uităm pe cifrele din BOP, practic e singurul sondaj, care a rămas în picioare după alegeri, lucrurile erau previzibile. Vedem că abaterile din BOP au fost de până la două procente pentru fiecare partid. Şi am văzut că sub linie au rămas atât de trâmbiţate partide, precum AMN, PPCD, MAE, Partidul Umanist, sau Moldova Unită, sau de ce nu, chiar şi Partidul Naţional-Liberal, nemaivorbind şi de candidaţii independenţi. Semnalul, pe care l-a transmis electoratul, a fost foarte clar: fie vă căutaţi altceva de lucru, fie faceţi politica într-un alt mod. Pentru că modul în care aţi procedat până acuma nu aduce voturi.”
Europa Liberă: Natalia?
Europa Liberă: La o secţie ordinară, sau în exterior?
Natalia Morari: „Ordinară, la o secţie de la Ciocana, nu-mi aduc aminte ce număr de secţie era. Veneau foarte mulţi tineri. Asta se vedea. Eu am venit să votez după amiază, pe la ora cinci şi am văzut atâtea feţe tinere şi am întrebat mai multă lume de acolo: cum vă pare, au venit mai mulţi? Mai puţini? Şi toată lumea spunea: ooo, vor mai veni, vor mai veni. Adică, lumea într-adevăr era activă şi lumea tânără era activă. Eu n-am auzit de la nici un cunoscut de al meu, ca el să nu participe la alegeri. Era mult mai important de data aceasta, chiar decât şi pe 29 iulie 2009. Aşa am simţit eu.”
Europa Liberă: Cui se datorează asta?
Natalia Morari: „Eu cred, că asta se datorează faptului, că lumea s-a săturat foarte şi foarte mult de haosul acesta, în care trăim ultimul an. Foarte multă lumea a spus aşa: bine, de data aceasta va fi ultima dată, când voi credita această guvernare, acest partid, nu voi numi nici un partid, dar va fi ultima dată când voi da un anumit carte-blanche. Dacă şi de data aceasta mă vor dezamăgi, gata, nu mai merg la vot. Şi aceasta mă sperie foarte mult. În cazul în care se va adeveri scenariul, în care la anul vom avea alegeri anticipate, eu nu sunt sigură că tinerii vor participa la fel ca şi de data aceasta.”
Doru Petruţi: „Eu cred, că prezenţa foarte ridicată la vot a fost generată şi de un fenomen foarte interesant, care s-a petrecut în media.”
Natalia Morari: „Valera votează.”
Europa Liberă: Dar şi în străinătate, domnule Petruţi, unde nu ajunge bătaia presei, totuşi şi acolo s-a simţit o mobilizare.
Doru Petruţi: „În străinătate s-a simţit, dar asta trebuie pusă şi pe fondul numărului foarte ridicat de secţii de vot. Şi pe încă un lucru foarte important: faptul că partidele au lucrat în diasporă.”
Europa Liberă: Haideţi să rămân un pic la categoria asta. Domnule Petruţi, în ce măsură alegătorii din exterior sunt acea picătură de apă, care reflectă exact compoziţia apei oceanului? Şi în ce relaţie este această picătură cu oceanul? Cine pe cine a influenţat?
Doru Petruţi: „Discuţia aici e foarte interesantă. Unele ţări duc discuţia asta chiar la limita dreptului de a vota. Armenia, de exemplu, are aproximativ la fel de multe persoane plecate în afară, comparabil cu cei care rămân în ţară. Şi atunci, discursul a fost la modul - domnilor, Dumneavoastră sunteţi plecaţi peste hotare.”
Europa Liberă: Nu mâncaţi salam cu noi.
Doru Petruţi: „N-aveţi drept de vot, nu suportaţi consecinţele alegerii respective. Ne pare rău, votează doar cei din ţară. Poate ar fi o temă de discuţie şi aici, având în vedere...”
Europa Liberă: Cum a fost şi în România, pardon, când cei din străinătate au decis cine să fie preşedinte.
Doru Petruţi: „Au răsturnat, da. Şi lucrul ăsta se putea petrece, într-o oarecare măsură, chiar şi aici. Să nu uităm că o mare parte din populaţie a fost dezamăgită de cozile interminabile de la ambasade şi de la consulate şi nu a mai votat. Eu înclin să cred că o parte consistentă de moldoveni, de fapt, nu şi-au exprimat opţiunea. Şi balanţa, vedeţi, că putea fi relativ uşor înclinată.”
Europa Liberă: Şi totuşi, cum influenţează alegătorii din exterior? Sau invers, se lasă influenţaţi?
Doru Petruţi: „Voturile din afară vedem, era de aşteptat lucrul acesta, au înclinat balanţa spre partidele de dreapta. Dar să nu uităm că şi PCRM-ul a obţinut peste cinci mii de voturi. Unii analişti se întrebau chiar, cine sunt studenţii aceea de la Cluj, sau de la Bucureşti, care au votat cu PCRM. Iată că şi PCRM are o parte din electorat în exterior. E adevărat că foarte firavă.”
Europa Liberă: Da, îi vedem pe Facebook. Natalia, dumneata cum crezi, ce raport există între aceste două eşantioane?
De obicei, acei, care stau în afara Moldovei, îi sună pe cei, care au rămas în ţară, discută şi ei deţin mai puţină informaţie. Şi aici vedem că, de fapt, s-a întâmplat ceva destul de ciudat. Lumea în afara Moldovei a votat totalmente diferit, comparativ cu votul de aici din ţară. De ce s-a întâmplat? Poate se explică prin faptul, că acei, care sunt plecaţi, sunt mai activ, mai tineri. Şi asta tot contează. Totuşi, pensionarii rămân aici, cei care lucrează, muncesc pleacă. Şi ei au o gândire un pic diferită.”
Doru Petruţi: „PCRM-ul a pierdut pe mediul rural peste 40 de mii de voturi. Le-au pierdut tocmai prin prisma electoratului rural, care vă spuneam, că a făcut acea trecere spre putere. Vă dau două cifre comparative: PLDM în iulie a obţinut un pic peste 150 de mii de voturi pe mediul rural, iar acum, în noiembrie, a obţinut 291 de mii de voturi în mediul rural. Trecerea, dacă vreţi, din punctul ăsta de vedere, cei din rural şi pensionari, atât de blamaţii pensionari, care tot timpul aveau o etichetă, că votează cu un anumit partid, iată că de data aceasta n-au votat cu PCRM-ul. Ba dimpotrivă, au adus masiv voturi pentru PLDM.”
Europa Liberă: Încă o senzaţie, care vreau s-o verific şi vă spun o poveste pe scurt. Eu făceam Vox-uri cu diferite categorii de potenţiali alegători şi în curtea Facultăţii de filologie a Universităţii de stat am stat de vorbă cu un băiat, care era într-un trening, avea un chipiu de baseball pe cap şi cumva era mândru că n-o să se ducă la alegeri. A fost un personaj, că nu m-am putut abţine şi l-a pus pe YouTube. Am avut foarte mulţi vizitatori. Ca până la urmă, să vină la redacţie, să ne roage să-l scoatem de pe YouTube. Şi-a dat seama, că era într-o ipostază nu neapărat ridicolă, dar neconvenabilă.
Putem spune, că urmare acestui scrutin, absenteiştii înrăiţi, nihiliştii au rămas în minoritate? Sau cel puţin, nu mai au confortul, pe care l-au avut altă dată? Putem spune că urmare a spoturilor, a lui Valera, despre care vorbea Natalia, s-a schimbat ceva? S-a produs un declic? Sau este o senzaţie falsă?
Natalia Morari: „Eu cred, că de data aceasta a devenit aproape monden să participi la alegeri. Vasile, şi tu ai Facebook şi ai văzut foarte bine ce scriau, ce posta lumea. Dar să nu uităm, chiar dacă omul a scris, că a fost la vot, acesta nu înseamnă, că n-ar trebui să ne aşteptăm la anumite surprize. Mai cunosc lume, care m-a surprins foarte tare. Am văzut oameni tineri, destul de activi, care au votat de data aceasta cu PCRM. Cu toate că până acum niciodată n-au votat cu acest partid. Eu îi întrebam, de ce au făcut acest lucru? Explicaţia a fost una foarte simplă – iată, ni s-a promis o schimbare, nimic nu s-a schimbat, gata. Adică, există o mare parte din populaţie, care se aştepta că totul se va schimba peste o noapte. Şi oamenii aceştea au creditat PCRM. Am văzut asta. Eu am văzut şi tineri, care au votat PCRM. Tineri destul de intelegenţi, care într-adevăr înţeleg ce se întâmplă în ţară, dar oricum au votat cu PCRM. Adică, nu e vorba doar de pensionari şi de votul etnic, cum se vorbea până acum, că doar ruşii, ucrainenii şi pensionarii votează cu PCRM, dar alţii nu. Nu este adevărat.”
Europa Liberă: Formula chimică devine mult mai complicată.
Doru Petruţi: „Da, şi aici aş puncta un lucru foarte important pentru electoratul PCRM. Scorul obţinut pe mediul urban, pentru PCRM nu e unul întâmplător. Ei şi-au atras de data aceasta opţiunile de vot ale unei populaţii informate, cu studii superioare, din mediul urban, care într-adevăr a fost foarte informată de ceea ce s-a întâmplat pe parcursul Alianţei, şi a sancţionat-o la maxim posibil.”
Natalia Morari: „Dacă în iulie 2009 simţeam că oamenii care au votat cu partidele din cadrul fostei Alianţe, au făcut aceasta mai mult sau mai puţin din protest, de data aceasta eu am văzut foarte multă lume, care a votat cu PCRM din protest. Adică, votul cu PCRM a fost pentru o anumită categorie de oameni calificat ca şi vot de protest împotriva guvernării Alianţei.”
Doru Petruţi: „Dacă îmi permiteţi să complic şi mai tare ecuaţia electoratului din Republica Moldova. Dacă facem nişte analize pe anumite raioane, sau chiar pe anumite localităţi, putem observa, că au ieşit mai multe persoane la vot în anumite situaţii, în anumite localităţi. Asta înseamnă, că un partid sau altul – fie PCRM, fie PLDM - a scos din indecişii, sau din cei care nu au mers la vot data trecută, în iulie, i-au scos acuma la vot şi au punctat fie spre stânga, fie spre dreapta.”
Europa Liberă: Şi totuşi, domnule Petruţi, impresia Dumneavoastră, absenteiştii sau nihiliştii se demodează? Sau este prea devreme să ne punem speranţa?
Europa Liberă: Mai curând antiglobalism.
Doru Petruţi: „Da. Aici se întâmplă un lucru oarecum împotriva trendului. Să nu uităm şi listele electorale cum sunt făcute. Părerea mea e că prezenţa a fost de fapt mai mare de 60 % în condiţiile în care ai şi un volum foarte mare de populaţie plecată. Dar ne putem trezi şi cu un recul după asta.”
Europa Liberă: Exact de asta şi insist. Este un accident? Sau un fenomen, care ar putea să-şi facă efectul la alegerile locale următoare?
Doru Petruţi: „Cred, că a fost un vot de data aceasta foarte încărcat şi afectiv. Chiar dacă s-a votat cu dreapta. Din studiile noastre reiese, că a fost un vot foarte încărcat, foarte dezamăgit, dat, cum spunea şi Natalia, ca o ultimă speranţă dat.”
Europa Liberă: Un şuierat în biserică. Da, Natalia.
Europa Liberă: Şi ultima întrebare: zgomotul preelectoral, banii cheltuiţi s-au justificat sau nu?
Doru Petruţi: „Aici lucrurile, cred că, trebuie împărţite pentru fiecare partid în parte. Pentru PLDM foarte scurt aş spune că paradigma politică, în care domnul Filat a considerat că e bine să lucreze timp de un an şi jumătate, a dat rezultate foarte bune. E un scor aproape dublu faţă de momentul iulie. Să nu uităm că vorbim de un partid tânăr. E şi un avantaj. Dar în acelaşi timp şi un dezavantaj, pentru că în mare parte acesta e un electorat de conjunctură, care poate foarte uşor şi migra.
Aici meritele şi faptul că Guvernul Filat a fost etichetat, până la urmă, cu partidul PLDM i s-au atribuit meritele respective, s-a văzut în scorul electoral. Pentru PDM aş catagola evoluţia lor ca un succes moderat, da, dar un succes. Să nu uităm că PDM-ul a pornit dintr-un mare dezavantaj, neavând practic nici o funcţie politică importantă timp de un an şi jumătate, cu o lipsă de vizibilitate pe parcursul guvernării.”
Europa Liberă: Cu un adversar înrăit.
Iată că, cu tot cu voturile din afară, PL-ul de abia a atins 10 %. Să nu uităm aici evoluţia pe Chişinău, unde PCRM-ul strânge cu aproape 30 de mii de voturi mai mult. Iar lucrul ăsta, ne place sau nu ne place, se întâmplă sub guvernarea lui Dorin Chirtoacă aici. Şi votul pe Chişinău, daţi-mi voie să cred, că are o componentă şi administrativă.”
Europa Liberă: Adică în pofida.
Doru Petruţi: „Da, în pofida lor. E un electorat, care cred că a sancţionat PL-ul pentru modul, hai să-l numim dezechilibrat, în care domnul Ghimpu a hotărât în anumite momente să comunice.”
Europa Liberă: Şi comuniştii?
Doru Petruţi: „PCRM-ul e o altă poveste. Au ales o reţetă specifică, aceea de „door to door”. Cred că aici tehnologiile lor electorale au punctat la maxim de eficienţă. Cu toate acestea vedem că ei s-au obişnuit cu un cinci la sută, pe care-l pierd de la un ciclu electoral la altul. E o lecţie foarte bună şi a dovedit încă o dată că e un partid, care ştie să citească şi date de sondaj, ştie să reacţioneze la ce se întâmplă în populaţie şi ştie, după părerea mea, cel mai bine să-şi segmenteze mesajul electoral.”
Europa Liberă: „Door to door”, asta e în engleză, atrag atenţia ascultătorilor, în sens că din uşă în uşă şi nu de la dor. Natalia, după ce domnul Doru Petruţi a făcut o analiză atât de amănunţită, dumneata trage o linie mai sumară şi spune-ne: tobele şi orchestrele au dat efect, sau a fost o risipă?
Natalia Morari: „Eu aş spune că da, s-a justificat. Dar aceasta nu înseamnă că va lucra la fel de eficient şi data următoare. Eu nu sunt convinsă că aceeaşi strategie va lucra la fel şi la alegerile anticipate, dacă vor avea loc acestea la anul, sau la alegerile locale. Adică, oricum lucrurile sunt mult mai dinamice şi se schimbă. Doru are perfectă dreptate – noi, deocamdată, nu putem vorbi despre instituţionalizarea partidelor politice din Republica Moldova.
Partidele care au crescut brusc comparativ cu rezultatul din luna aprilie sau iulie 2009, care şi-au dublat, unele chiar şi-au triplat rezultatul, aceste partide ar putea pierde la fel de repede. Adică trebuie să fim destul de conştienţi, politicienii, în primul rând, ar trebui să fie destul de conştienţi de faptul, că lumea votează nu de dragul paradigmei liberale, liberaliste sau paradigmei de stânga. Oamenii votează deoarece unul e mai deştept, altul e mai înalt, al treilea vorbeşte mai pe înţelesul tututor. Există motive de a se bucura, dar există motive de a lucra şi mai mult pentru partidele politice, deoarece noi suntem doar la începutul unui drum foarte şi foarte lung, ca să ne numim o democraţie deja construită.”
Europa Liberă: Dacă nu au fost suficiente exemple până acum de trecere în neant a unor formaţiuni politice, iată că şi această campanie a oferit un exemplu foarte concludent pentru politicieni. Oricum, au ce învăţa şi cine vrea să nu mai calce pe aceeaşi greblă, va trebui să înveţe poate din această lecţie anticipativ. Eu vă mulţumesc şi ne întâlnim cât de curând.
