19 decembrie 2000
Actualitatea. (Comentariu: Horia Roman Patapievici).
Fosta Securitate şi retorica nemulţumirii.
„...Pentru o parte a societăţi româneşti, explicaţia prin referire la fosta Securitate a devenit una din cele mai uzuale forme de retorică a nemulţumirii. Când cineva doreşte să pună la îndoială ceva invocă prezenţa sau influenţa fostei Securităţi.
Cine vrea să explice cum s-au făcut marile averi din 1989, are la îndemână explicaţia cu fosta securitate. Soliditatea clientelei anumitor partide poate de asemenea fi explicată recurgând la influenţa ocultă a fostei Securităţi.
Toţi am recurs la acest tip de explicaţie când nu am avut una mia bună la îndemână. Şi toată lumea ne-a crezut cel puţin odată.
Uşurinţa cu care este acceptată această explicaţie arată că toţi suntem de acord că fosta Securitate s-a aranjat bine după revoluţie.
Şi că, sub o formă sau alta, fosta Securitate continuă să joace un rol în viaţa economică şi socială a ţării.
Întrebarea crucială ar fi: ce rol anume ? Dar nu avem datele pentru un răspuns satisfăcător. [...] În regimul Iliescu, explicaţia cu fosta Securitate nu era agreată.
Nici un oficial nu o folosea şi dacă stai să te gândeşti, pe bună dreptate. Fosta Securitate era pentru regimul Iliescu „cadavrul din debara”.
[...] După 1996, când fosta opoziţie parlamentară a ajuns la putere, explicaţia cu fosta Securitate a dispărut din retorica noilor demnitari. Deşi mulţi promiseseră că vor face ceva pentru a pune capăt influenţei oculte a fostei Securităţi.
Un pas în această direcţie a fost votarea aşa numitei legi „Ticu”, prin care se urmărea deconspirarea fostei Securităţi ca poliţie politică. Legea este imperfectă, nimeni nu poate verifica dacă arhiva la care are acces CNSAS este completă. Iar suspiciunile rămân.
Nici numirea la conducerea SRI şi SIE a unor oameni noi, agreaţi de fosta opoziţie, nu a schimbat lucrurile. [...] O schimbare majoră s-a produs numai după ce popularitatea regimului Constantinescu a început să scadă dramatic.
Preşedintele a ţinut un discurs fulminant şi a declarat că fosta Securitate „l-a învins”. L-a trei ani de zile de la schimbarea de regim. Iar în anul care a urmat, preşedintele Constantinescu nu a făcut nimic pentru a stopa presupusa influenţă a fostei Securităţi.
Explicaţia cu fosta Securitate a rămas să fie folosită de toată lumea, fără nici o consecinţă”.
