Linkuri accesibilitate

Furnicuţele din primărie


Primăria celui mai mare oraş din ţară e ca un calup de miere care atrage nu numai albine şi furnicuţe harnice şi drăgălaşe, ci şi trîntori lenoşi şi dizgraţioşi.


Presupun că mulţi dintre voi, stimaţi ascultători, aţi văzut reportajele recente despre şefa Direcţiei Reforme şi Relaţii patrimoniale din primăria capitalei, care a încercat să obţină un apartament cu 4 camere. Reacţia primarului a fost promptă: eliberarea din funcţie pe motiv că „în oraş sînt mii de oameni cu titlu ştiinţific care stau la rind, dar care, spre deosebire de şefa cu pricina, nu dispun de informaţia cînd şi cum se eliberează spaţiile locative ”. Este un exemplu de abuz de putere, a declarat primarul. Fireşte, primarul nu e instanţă de judecată, dar e normal să ne întrebăm: e cel mai necesitos on din acest oraş funcţionara tînără şi singură?

Tot primarul a descoperit un cinovnic din primărie cu o altă problemă. Cinovnicul prezentase la angajare o diplomă falsă. Cel puţin universitatea vizată nu-şi recunoaşte absolventul.

Sînt foarte îngrijorătoare şi triste aceste situaţii. Vasăzică, nişte funcţionari - care muncesc pentru binele orăşenilor şi a căror moralitate ar trebui să fie ireproşabilă - se metamorfozează la un moment dat , apar într-o ipostază dubioasă.
Iar dacă mă gîndesc mai bine, nu sînt primele cazuri acestea că în măruntaiele primăriei sînt găsiţi oameni cu musca pe căciulă. Îmi amintesc bine că tot anul curent şefa unei Direcţii municipale din Chişinău a fost eliberată din funcţie fiindcă a folosit mai multe ori automobilul de serviciu în scop personal. Mai exact, funcţionara s-a deplasat într-o vară în Ucraina cu acel automobil, fapt confirmat de Serviciul Vamal, iar această călătorie nu avea nici în clin, nici în mînecă cu obligaţiile ei de serviciu. Funcţionara şi-a recunoscut în final vina. Îmi mai amintesc şi de un alt cinovnic harnic şi responsabil care habar nu avea că soţia sa construieşte o casă impozantă în oraş. De ce oare?

Vreau să spun că Primăria celui mai mare oraş din ţară e ca un calup de miere care atrage nu numai albine şi furnicuţe harnice şi drăgălaşe, ci şi trîntori lenoşi şi dizgraţioşi. Aceştia din urmă vor să huzurească pe spinarea contribuabililor.

Întrebarea care se iscă după asemenea cazuri este: dar oare în anii tranziţiei interminabile n-au trecut cumva prin primărie şi alţi asemenea şmecheraşi dornici să se pricopsească? Nu am un răspuns. Ceea ce ştiu sigur e că toţi cei prinşi cu mîţa-n sac ar trebui să fie pedepsiţi, iar orăşenii trebuie să boldească ochii bine atunci cînd îşi aleg edilii. Nu e o soluţie perfectă poate nici asta, dar mai există oare altele?
XS
SM
MD
LG