Europa este un continent primitiv. Cel putin asa crede scriitorul portughez Gonçalo Tavares.
Aproape toată economia este astăzi situată într-o lume abstractă, în lumea literelor şi a cifrelor – şi nu în lumea materiei şi a volumului, explica el. In vechea economie două vaci se schimbau pentru 1000 de găini. Încetul cu încetul însă, elementele vii şi metrii pătraţi au dispărut de pe scenă. Au rămas hârtii cu semne şi cifre, iar Europa s-a transformat într-un Nou Continent Primitiv, unde oamenii adoptă comportamente identice celor din triburile amazoniene care confundau semnele cu realul şi care credeau că litera A sau un desen erau capabile să îi omoare sau să îi blesteme", continua omul de litere.
Într-adevăr, dacă scriem pe o foaie de hârtie fraza "această hârtie valorează o sută de mii de euro", noi nu ne vom apuca cu siguranţă să credem că această foaie, albă nu cu mult timp înainte, valorează 100 000 de euro. Dar dacă luăm distanţă, ne vom da seama că într-o anumită măsură, căderea economică la care asistăm astăzi se datorează unui proces similar, la scară largă", conchide scriitorul portughez.
Alta poveste, alta viziune a Europei. Emigrasem de aproape doi ani la New York, când un bărbat, într-un bar din centrul Manhattanului, m-a numit "Eurotrash" (euro-gunoi), spune scriitorul olandez Arnon Grunberg. Cunoşteam termenul "white trash" (gunoi alb), dar mă gândeam la oameni de afaceri şi bancheri tineri şi zgomotoşi care se comportă necivilizat în locuri publice. Snob, arogant şi fără să-mi fi găsit locul pe o parte sau alta a oceanului, astfel mă vedea acest american ameţit,scrie Arnon Grundberg.
Pentru a deveni european, a trebuit să mă mut la New York, continua Grundberg care descrie povestea similara a parintilor lui evrei germani, nevoiti sa se refugieze in anii 40 in diverse tari de la Franta la Argentina si sa se stabileasca in cele din urma in Olanda. Când l-am întrebat într-o zi pe tatal meu: De ce nu pleci în Israel?, el mi-a zis: eu sunt european.
În zilele noastre, Europa este ceva suspect, o boală, în cel mai bun caz un muzeu, probabil un eşec. Oricine pretinde a fi european proclamă de fapt altceva: că este cosmopolit, fără domiciliu, un fel de trădător faţă de patria sa, un paria. Insa un "paria conştient", crede Grunberg.
Scriitorul german Thomas Brussig vede Europa mai degrabă ca pe o maşină, "un obiect fetiş pentru unii, şi care are meritul de a ne duce exact acolo unde dorim". El continua: În a doua jumătate a anilor 80 am auzit pentru prima oară expresia "casa Europa" în gura lui Mihail Gorbaciov. A sacrificat acestei idei imperiul sovietic, comenteaza Thomas Brussig.
Ne place să spunem că Europa "este o chestie de suflet". Ei bine, pentru revoluţionarii portocalii din Ucraina şi cu siguranţă şi pentru Mihail Gorbaciov, a fost o chestie de suflet – şi totuşi ei au eşuat în a se alătura Europei instituţionale in timp ce danezii, irlandezii şi toţi cei care spuseseră "NU" constituţiei europene au fost obligaţi să rămână în Uniune.
Intelectualul german noteaza ca integrarea europeană a realizat lucruri remarcabile: in zilele noastre, nu mai există conflicte între naţiuni iar un conflict armat pare inimaginabil. Gata cu blocurile, cu câmpurile adverse, cu diviziunea europeană. Chiar şi controalele la frontiere au fost suprimate în anumite locuri – ceea ce părea utopic cu câteva decenii în urma.
Există oameni care îşi iubesc rabla. Alţii afirmă că este doar "un obiect utilitar". Aşa este şi cu Europa: chestie de suflet sau nu, ea merge înainte, conchide Thomas Brussig.
Din Polonia, scriitorul polonez Paweł Świeboda apreciaza ca desi Europa este în criza, din fericire nu se simte miros de praf de pușcă în aer, spre deosebire de acum 60 de ani.
El precizeaza insa: Actuala stare a lucrurilor este una critică, nu pentru că economia este la ananghie, ci pentru că faptul ca ideea de fi împreună și-a pierdut strălucirea.
Pentru un muritor de rând în convulsiile unei crize de vârstă mijlocie, sunt în general două recomandări: să găsească moduri de a combate stresul, să renunțe la alcool, să se apuce de yoga, sau, cealaltă alternativă, să accepte că nu mai este tânăr și să vadă în asta o oportunitate pentru a face inventarul și – eventual – să-și schimba modul de viață, călătorind, reluându-și studiile, practicând un nou sport. Privindu-și crescând copiii sau nepoții.
Până acum, Europa continuă să practice terapia reîntineririi, jucând rolul etern al celui mai tânăr din cartier. Aceasta a fost logica din spatele Tratatului de la Lisabona și a programului consacrat problemelor climatice. Și după ce-și va revizui sistemul de guvernare macro-economică adoptând o coordonare fiscală mai strânsă, va trebui să abordeze provocări structurale precum cele care țin de schimbările demografice ale continentului, comenteaza scriitorul polonez.
În fața confuziei politice, sociale și religioase care a pus stăpânire pe Europa, filozoful spaniol Fernando Savater pledează pentru un nou spirit, deschis talentelor, ideilor și credințelor.
Funcţiile cele mai relevante ale UE arată clar că statele noastre nu sunt dispuse să parieze pe o conducere puternică fără echivoc pentru binele comun. S-au preferat figurile care trec neobservate, capabile să creeze consens…sau să ne facă să ne resemnăm. Şi se stabileşte ca o axiomă faptul că cetăţenii europeni nu vor să configureze o Uniune cu un profil mai energic şi ieşit din comun.
Pentru mulţi spanioli din generaţia mea, este greu să nu consideri această atitudine un eşec: o frustrare. Cei care am fost tineri în timpul dictaturii franchiste aveam un entuzisam european poate ingenuu, care s-ar putea rezuma în dictonul atribuit filozofului Ortega y Gasset: “Spania este problema, Europa soluţia”.
Dar efectiv această soluție pare să fi rămas destul de departe de cele mai bune așteptări puse în ea. Astăzi înțelegem că fără îndoială Europa, Uniunea Europeană, este o soluție, dar nu orice Europă și orice uniune ci una care să reunească condiții care acum par serios compromise, este de parere filozoful spaniol Fernando Savater.
