Este fara nici un dubiu ca evenimentul anului 2010 este bomba informationala numita WikiLeaks. Prin iscusinta australianului Julian Assange jumatate de million de depese confidentiale ale diplomatiei americane au ajuns sub ochii a milioane de cititori din lumea intreaga.
Marile puteri ale lumii in frunte cu Statele Unite, se intelege, au trecut de la furie la jena si inapoi la furie. La Washington se examinează măsurile ce s-ar putea lua pentru a împiedica site-ul WikiLeaks să publice noi documente diplomatice secrete. Asta in timp ce vicepresedintele Joe Biden declara ca WikiLeaks este mai degraba o ameninţare „teroristă” decat un site cu informatii de interes public.
De partea cealalta a oceanului in Uniunea Europeana, parerile sunt impartite. “ Am sentimente amestecate legate de operatiunea WikiLeaks. Cred ca o parte dintre materialele care au fost publicate trebuiau sa ajunga la cunostinta publicului. Iar aceasta ar trebui sa fie o lectie si pentru Comisia Europeana si Consiliul de Ministri pentru ca si ei sunt prea restrictivi cu informatiile privind politicile europene chiar si in raport cu Parlamentul European. Iar WikiLeaks a aparut ca urmare a unei astfel de secretomanii exagerate. Pe de alta parte insa nu sunt de acord cu ideea ca nu trebuie sa existe nici un fel de secret, nici un fel de confidentiale. Este perfect justificat sa ai confidentialitate diplomatica. Diplomatia poate stopa razboaie, poate rezolva conflicte” , este opinia baronesei Sarah Ludford, unul dintre numele care apare in telegramele WikiLeaks.
Europarlamentar britanic si vicepresedinte al Delegatiei Parlamentului European in Statele Unite, baroneasa Ludford este unul dintre oamenii cheie din Parlamentul European care a negociat cu Washingtonul chestiuni ca cea a transferului detinutilor de la Guantanamo in tari europene sau asa numitul acord SWIFT- transferul de date financiare ale cetatenilor in Statele Unite.
Iata de ce, dincolo de filozofia operatiunii WiliLeaks, ceea ce preocupa cel mai tare Bruxellesul dar si capitalele europene este siguranta milioanelor de date personale si financiare ale cetatenilor europeni pe care gratie votului din 8 iulie al Parlamentului European, Uniunea Europeana le-a pus la dispozitia Statelor Unite.
Intrebarea este una simpla: Cat de sigure sunt aceste date in mainile functionarilor americani?
"Este socant ca un angajat foarte tinar, a avut acces la baza de date a Departamentului de Stat. A fost capabil sa descarce material de acolo si sa il dea mai departe. Mi-e teama ca vom trage invataminte de aici in contextul discutiilor dintre SUA si UE cu privire la protectia datelor in cadrul transferurilor datelor financiare si ale pasagerilor companiilor aeriene. Atitudinea Departamentului de Stat cu privire la protectia datelor ne-a confirmat cele mai ingrijoratoare temeri. Milioane de date ale cetatenilor europeni au fost transferate in SUA. Mi-e teama ca dezvaluirile WikiLeaks nu sprijina ideea ca putem avea incredere deplina in sistemul securitatea american”, spune baroneasa Sarah Ludford.
Anul viitor, la prima intalnire cu autoritatile americane europenii nu vor merge cu mana goala. Vor cere asigurari ca informatiile cetatenilor europeni vor fi utilizate intr-o maniera strict limitata si exclusiv in lupta impotriva anti-terorista. In plus, potrivit baronesei Sarah Ludford, UE vrea asigurari ca, asa cum s-a intamplat in cazul WikiLeaks, asupra acestor date nu va exista acces neautorizat si ca nu vor fi utilizate necorespunzator.
