Economist Intelligence Unit a dat publicităţii un nou raport de ţară privitor la Republica Moldova. În raport se spune că Moldova va progresa în 2011 pe calea integrării europene, dar se prevăd relaţii complicate în continuare cu Federaţia Rusă. Mai ales din cauza problemei transnistrene.
Uniunea Europeană rămâne a fi principalul partener de dezvoltare al Republicii Moldova. În relaţia cu Bruxelles-ul, spun experţii, s-a reuşit ceea ce se credea aproape imposibil acum un an şi jumătate – au început negocierile cu privire la acordul de asociere. Un acord, care va oferi moldovenilor perspectiva de integrare economică în Uniunea Europeană, dar cu perspectivă ulterioară de a se integra şi politic în UE. A început dialogul privind liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană şi iată că acum Chişinăul este în pragul de a primi de la Comisia Europeană un plan de acţiuni, care va aduce şi mai aproape de circulaţia fără vize în spaţiul Schengen.
Deşi relaţiile moldo-comunitare sunt bune, nu sunt de neglijat relaţiile cu Federaţia Rusă, sugerează oamenii întâlniţi ocazional în stradă.
- „Noi nu trebuie să rupem relaţiile cu Rusia. Noi suntem într-o dependenţă economică. Piaţa ei e enormă de desfacere, spre care tindem nu numai noi, ci şi Uniunea Europeană, aceleleaşi resurse energetice.”
- „Benînţeles, de păstrat în măsura posibilităţilor şi acele relaţii şi cu Federaţia Rusă, fiindcă este o piaţă largă de desfacere a mărfurilor noastre. S-ar putea şi pe piaţa Rusiei de realizat câte ceva.”
- „Eu aş prefera mai bine ca relaţiile cu Rusia cumva să ducă la dezvoltarea economiei la noi, ca să nu fie nevoiţi oamenii ca să se ducă toţi în Rusia să lucreze.”
- „Şi acum avem relaţii destul de bune, stabile cu Federaţia Rusă, cu Ucraina, cu România. Haideţi să-i punem în rând, trei lideri politici din trei ţări – România, Moldova şi Federaţia Rusă. Nici unul din ei nu va spune că relaţia bilaterală va strica o relaţie a unui stat cu celălalt.”
- „Unii poate ar spune că relaţiile cu Rusia nu sunt prietenoase, alţii din contra, mizează anume pe relaţii prietenoase cu această ţară şi nu cu alţi vecini, de exemplu cum avem România, Ucraina. Rusia este implicată cu dislocarea armatei a 14-cea pe teritoriul Republicii Moldova. Sinceră să fiu, nici nu înţeleg de ce Transnistria totuşi există. Ea nu există pe hartă, ea nu este stat oficial recunoscut, însă are graniţe, vamă, poliţie, monedă, ş.a.m.d. Pentru mine, un om muritor de rând, sunt stranii aceste lucruri.”
- „Suntem o ţară mică, dar, cum n-ar fi, suntem subiect al dreptului internaţional şi trebuie să fim respectaţi şi să ţină cont şi statele mari, adică cum este Federaţia Rusă. Trăim în epoca negocierilor. Asta înţeleg eu că nişte relaţii sănătoase, relaţii normale ar fi şi cu Federaţia Rusă, şi cu Ucraina, şi cu alte state vecine.”
- „Relaţiile trebuie să fie normale, nu e vorba de frate mic, frate mare.”
- „Eu aştept personal şi sper că o să fie integrare europeană, ca să avem posibilitatea să călătorim, să nu avem nevoie de atâtea vize.”
- „Uniunea Europeană este unul din cei mai credibili parteneri ai noştri.”
*
În 2011 relaţiile dintre Chişinău şi Moscova ar putea rămâne complicate, mai ales din cauza problemei transnistrene. Însă pe plan extern Moldova va înregistra noi progrese în integrarea europeană. Şi asta după ce a ţinut alegeri corecte, aşa cum a vrut Bruxelles-ul şi după ce şi-a îmbunătăţit mult relaţiile cu România, ţară membră a Uniunii Europene, anticipează experţii de la Economist Intelligence Unit.
Şeful diplomaţiei de la Chişinău, Iurie Leancă, a declarat în exclusivitate pentru Europa Liberă că partenerii occidentali sunt disponibili să susţină cât le va sta în putinţă şi în continuare Republica Moldova pe calea apropierii ei de Uniunea Europeană.
Iurie Leanca: „În acest an urmează să continuăm aceste acţiuni de consolidare a imaginii Republicii Moldova drept o ţară care se poate transforma într-un caz de succes. Un caz de succes de care are nevoie, bineînţeles, în primul rând, Republica Moldova şi cetăţenii săi, dar şi un caz de succes, de care au nevoie şi partenerii noştri, cei care investesc resurse, investesc speranţe, investesc sprijin politic.”
Europa Liberă: Ce înseamnă o poveste de succes pentru Uniunea Europeană? Faptul că hotarul UE e la Prut este foarte clar, că în imediata vecinătate Bruxelles-ul şi-ar dori stabilitate. Dar în ce constă această poveste de succes, pe care şi-o doresc partenerii europeni?
Iurie Leanca: „Poveste de succes se numesc în spaţiul fostei Uniuni Sovietice Ţările Baltice. Ţări membre ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord Atlantice, ţări cu instituţii politice funcţionale, unde în prim plan se pune respectul pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale, ţări care au reuşit într-o perioadă foarte succintă să realizeze transformări profunde economice şi sociale. Ţară de succes pentru Republica Moldova ar fi construcţia aici a unui sistem politic, a unui sistem economic, social, care ar permite cetăţeanului din Republica Moldova să beneficieze de toate libertăţile, drepturile dar şi responsabilităţile, pe care le au ceilalţi cetăţeni europeni la vest de noi.”
Europa Liberă: Domnule Leancă, pe când ar fi posibilă semnarea unui acord de asociere a Republicii Moldova la UE?
Iurie Leanca: „Acordul de asociere am putea fi gata să-l semnăm în 2012. Înseamnă şi avansarea pe celelalte două domenii, în mod special pe cel care ţine de crearea zonei de liber schimb şi bineînţeles regimul fără de vize, deşi formal nu e parte componentă, dar oricum trebuie să ţinem cont. Dar, în mod special, e o relaţie mult mai strânsă între acordul de asociere pe textul propriu-zis, mă refer în mod special la cooperarea sectorială şi iniţierea negocierilor privind crearea acestei zone de liber schimb.”
Europa Liberă: Cel puţin un an trebuie să mai aştepte cetăţenii Republicii Moldova pentru a beneficia şi de acest regim de vize liberalizat.
Iurie Leanca: „Nu e doar un an, e puţin mai mult, până la finele anului 2012. Pe data de 24 vine comisarul pentru Afaceri Interne şi Justiţie, doamna Malmström, va prezenta oficial acest plan de acţiuni. Vom avea, de fapt, în linii mari două faze. Prima fază în care noi urmează să realizăm acţiunile legislative de standardizare, de realizare a anumitor strategii, cum ar fi crearea acestui management integrat la frontieră. Iar în a doua fază va fi să monitorizăm implementarea cadrului legislativ, pe care îl vom elabora şi pune în acţiune, noilor standarde ş.a.m.d. Ne vom mişca la fel de dinamic, cum ne-am mişcat şi anul precedent. Va depinde foarte mult şi de capacitatea noastră de a veni cu aceste argumente de ordin intern, de aceste reforme, ajustări, racordări.
În discuţia cu diplomaţiile occidentale europene intrarea în vigoare a acestui acord ţine 90 la sută, eventual, de capacitatea noastră de a promova aceste reforme. Dar va depinde foarte mult şi de conjunctura internă din Uniunea Europeană. Problema migrării, problema oferirii regimului fără de vize unui nou stat e un subiect foarte delicat, foarte sensibil. Cunoaştem că ţări din Uniunea Europeană, mai multe din ele se confruntă cu crize financiare, economice, de asigurare a acestei conveţuiri cu aşa-zişii noi migranţi.
Deci, va depinde foarte mult de capacitatea noastră de a convinge pe cei din Uniunea Europeană că o astfel de perspectivă în raport cu Republica Moldova nu ar avea nici un impact negativ, nu ar aduce prejudicii. Cred că avem capacităţile şi argumentele necesare.”
Europa Liberă: Domnule ministru, dar s-a spulberat ideea că o amânare a României de a adera la spaţiul Schengen ar avea probleme în raport cu Chişinăul?
Iurie Leanca: „Nu văd o relaţie directă între intrarea României în aranjamentele Schengen şi progresul, pe care urmează să-l realizăm noi în relaţia cu Uniunea Europeană. Bineînţeles suntem foarte interesaţi ca vecinul nostru imediat, România, care intermediază geografic relaţia noastră cu Uniunea Europeană. Deci suntem foarte interesaţi să fie o zonă stabilă, o zonă de prosperitate, o zonă unde standardele, acquis-ul comunitar este implementat cu ritmuri cât mai avansate, fiindcă aderarea României la aranjamentele Schengen va avea un mic dezavantaj pentru cetăţenii Republicii Moldova – va trebui să plătim pentru vize. Însă, în schimb, vom avea multe avantaje, fiindcă cu viză românească vom putea merge şi în alte ţări membre ale Uniunii Europene. Deci, eu văd aici mult mai multe avantaje, decât dezavantaje.
Frontiera noastră vestică e un segment, unde standardele Uniunii Europene sunt implementate de România şi în sensul ăsta suntem angajaţi într-un proces deloc simplu, dar absolut necesar, începând de la crearea acestor vame comune şi controale comune şi terminând cu interacţiunea între grăniceri şi poliţia de frontieră din partea României. E important iarăşi ca aceste standarde cât mai avansate să reuşim să le aplicăm şi pe frontiera estică a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Vorbim despre o relaţie foarte bună dintre Chişinău şi Bruxelles. Se ia în calcul o relaţie tot atât de bună între Chişinău şi Moscova?
Iurie Leanca: „Ar fi foarte dificil să pun într-un fel un semn de egalitate, dar asta nu înseamnă că am dori să creăm acest dezechilibru.”
Europa Liberă: Pentru că se vorbeşte mult despre aceste relaţii strategice, pe care ar trebui să le aibă Chişinăul cu Federaţia Rusă şi în contextul reînnoirii tratatului de bază, haideţi să vedem, cum se înţelege acest parteneriat strategic dintre Chişinău şi Moscova?
Iurie Leancă: „Într-adevăr, în Tratatul din 2001 se face referinţă la interesul comun de a construi această relaţie bazată pe principiul parteneriatului strategic. Definiţiile contează, simbolistica contează în diplomaţie, în relaţiile internaţionale. Dar dincolo de această simbolistică şi de această denumire, e mult mai important să ne uităm la probleme într-o manieră punctuală, precisă şi concretă, pe care le avem pe agenda relaţiilor noastre cu Federaţia Rusă.
Şi prima remarcă în acest context: este adevărat că ne dorim o relaţie foarte bună, bazată pe anumite principii, o relaţie foarte bună, pornind de la interesul reciproc. Avem şi noi o comunitate mare de moldoveni muncitori în Federaţia Rusă, piaţa rusească mai reprezintă un segment de atracţie pentru producătorii noştri, Rusia este un jucător foarte important pe plan regional şi continental. Şi aici nu mă refer doar la problema conflictului transnistrean şi rolul potenţial, pe care-l poate şi trebuie să-l joace în contextul reglementării acestui conflict.”
Europa Liberă: Prioritar în dialogul moldo-rus ce ar trebui să fie?
Iurie Leancă: „Nu ştiu, dacă de exemplu modalitatea de înregistrare a concetăţenilor noştri în Federaţia Rusă este una mai puţin importantă. E vorba de peste 200 de mii de concetăţeni de-ai noştri, care sunt trataţi astăzi din păcate discriminatoriu – au la dispoziţie trei zile în care li se permite să se înregistreze, pe când cetăţenilor Ucrainei li se oferă o perioadă mult mai îndelungată. Această problemă a fost abordată - şi premierul, şi subsemnatul, colegii mei. Din păcate, nu am găsit o soluţie.
Pe acest motiv, zic că e nevoie de un dialog politic mult mai bine structurat şi mult mai intens, astfel încât argumentele noastre să fie auzite, astfel încât tot ce se convine în cadrul acestor întâlniri să fie realizat. Fiindcă anul trecut au fost mai multe întâlniri. Să vorbesc, de exemplu, despre întâlnirea dintre primii miniştri. Cunosc că au fost discuţii foarte bune, foarte productive, nu ştiu de ce după aia nu se realizează cele convenite. Avem acum patru ani de stabilitate. Vor înţelege şi cei de la Moscova că sunt interlocutori permanenţi, care trebuie să fie angajaţi.
Cred că acum există mult mai multe premise pentru un dialog mai eficient, mai substanţial, care ne va permite să ne axăm pe problemele reale. Şi după ce le rezolvăm, să discutăm cele, unde nu avem de fapt contradicţii. Cu Rusia nu avem frontieră directă. Într-un fel, pot fi avantaje şi dezavantaje. Dar avantajul e că nu avem ce împărţi, nu avem ce demarca, nu avem subiectul-mărul discordiei potenţial. Şi atunci, dacă rezolvăm anumite probleme, sunt convins, că după aia vom avea elemente de preocupări comune pe plan regional.
Există aceste ameninţări noi la adresa securităţii, nu doar a Federaţiei Ruse, sau a Ucrainei, sau, nu ştiu, a altor ţări. Suntem şi noi parte componentă a regiunii, suntem şi noi în calea acestor fluxuri, nu neapărat fluxuri de mărfuri şi de valori, ci deseori fluxuri de elemente nocive sau periculoase. Sunt destul de încrezător că acest an va fi unul mult mai rodnic în relaţia noastră atât cu Kievul, cât şi cu Moscova.”
Europa Liberă: Problema transnistreană - ar putea să se facă un pas spre soluţionarea ei?
Iurie Leanca: „Deseori Chişinăul s-a văzut mai mult ca un fel de obiect şi nu subiect în promovarea acestor politici de identificare a unor soluţii. Tot am aşteptat să rezolve pentru noi cineva problema, să identifice soluţii ş.a.m.d. Ceea ce am reuşit în 2010 este să ne transformăm în actor, într-un actor activ, într-un actor cu politici formulate într-o manieră mult mai precisă, într-un actor care a înţeles că trebuie de creat premise pe plan intern, pentru comunicare, angajare a ceea ce înseamnă regiunea transnistreană, în raionele de Est, administraţiei de acolo, a oamenilor de afaceri. Şi doi – crearea acestor premise şi circumstanţe favorabile la externe.
Iată în 2010, printr-o politică activă, am reuşit să captăm interesul mai multor cancelarii, am reuşit ca această problemă să intre pe agenda discuţiilor dintre capitalele din Est şi capitalele din Vest. Vedem că această discuţie nu se poartă într-o manieră contraproductivă sau contradictorie. Bineînţeles că există multe diferenţe de abordări, nimeni nu ascunde acest lucru, dar prin dialog, prin discuţie permanentă şi asta de fapt urmează să devină un subiect foarte important pentru diplomaţia noastră în 2011.
Să facem aşa, încât diferenţele de abordări între cei din Est şi cei din Vest să diminueze, eventual, să se realizeze un compromis, dar un compromis nu după spatele nostru, ci un compromis cu participarea activă a Republicii Moldova, aşa cum s-a întâmplat în acest proces de consultări în 2010. Deci, cred că acest fapt, că noi ne-am transformat în actori, în actori activi, este un lucru foarte important şi trebuie să-l consolidăm.
Am mai auzit la finele anului trecut, când se făceau multe analize ale reuşitelor, succeselor şi nereuşitelor pe plan extern şi intern, unii analişti ziceau că, uite, nu e meritul Chişinăului, dar nu ştiu cum prin voia întâmplării, brusc, aşa tam-nisam, că unele capitale s-au făcut interesate. Nu este aşa. Bineînţeles că a fost şi un moment conjunctural favorabil nouă. Degeaba am fi mers noi în unele capitale, dacă aveau cu totul altă agendă, dacă frontiera vestică a noastră nu ar fi fost încă frontiera estică a Uniunii Europene. Bineînţeles că am fi putut întâlni o altă reacţie.
Dar faptul că am avut o strategie, faptul că am recâştigat credibilitatea în raport cu partenerii noştri externi, faptul că am demonstrat că merită să se investească în noi şi nu doar financiar, că asta într-un fel este cel mai simplu. Investiţia politică, morală, de sprijin este una mai dificil de obţinut, dar una care poate avea efecte mul, mult mai mari. Deci, iată prin această poziţie pro activă a Chişinăului, prin faptul că şi-a schimbat imaginea. Lumea vrea să ne ajute pe noi, pentru că am demonstrat că ştim exact ce vrem, am iniţiat această mişcare şi datoria noastră e să continuăm aceste acţiuni, care ne-ar permite să ne apropiem.
Nu neapărat mă aştept la nişte progrese spectaculoase în reglementarea acestui conflict. Este cu mult mai important să ne mişcăm cu paşi mici, dar cu paşi siguri, cu paşi care ne apropie de reglementarea acestui conflict.”
Europa Liberă: Cancelara Germaniei, doamna Merkel sugera că totuşi în soluţionarea conflictului transnistrean, Berlinul ar putea să influenţeze Moscova, înţelegerile dintre cele două mari puteri ar putea să apropie soluţionarea crizei transnistrene?
Iurie Leanca: „Într-adevăr, iniţiatorul acestei noi politici din partea Europei a fost Berlinul. Dar o evoluţie foarte pozitivă a fost faptul că după această iniţiativă germano-rusă, au venit şi alte capitale, care la început au fost într-o anumită măsură mai reticente, mai neîncrezătoare, dar vedem o schimbare destul de puternică a opticii capitalelor, care urmăresc acest subiect. Atunci, când s-au întâlnit prim-miniştrii Italiei şi Rusiei s-a discutat subiectul nostru, s-a discutat iarăşi în ideea identificării unor compromisuri. Deci, nu mai este doar un dialog germano-rus. S-a transformat, de fapt, într-un dialog UE-Rusia.
Nimeni nu doreşte, de altfel, să fie ignorat sau neglijat rolul Ucrainei. Şi noi suntem interesaţi ca Uniunea Europeană, dar şi Moscova să angajeze Ucraina, fiindcă e ţara care are poate în anumit sens cele mai multe pârghii de influenţare asupra comportamentului şi retoricii celor de la Tiraspol. Încă o dată: mai avem multe necunoscute în această ecuaţie, dar prin această mişcare pe două paliere – pe plan intern continuarea a ceea ce se numea la un moment dat „diplomaţia de fotbal”, pe plan internaţional crearea acestor condiţii favorabile. Iată prin astfel de acţiuni vom putea să ne apropiem de reglementarea acestui conflict.”
Europa Liberă: Domnule Leancă, ar fi cazul să li se atribuie statut de mediator şi celor două mari puteri – UE şi SUA – în procesul de negocieri?
Iurie Leanca: „Valentina, eu spuneam că simbolistica în acest sens contează, dar nu e una definitorie. Astăzi, de exemplu, rolul Uniunii Europene, care are acest statut de doar observator, este unul cu nimic mai puţin important decât rolul celor care au statutul de mediator consacrat. Dacă la un moment dat vom reuşi să avansăm şi să ne debarasăm de acest statut diferenţiat, va fi foarte bine, dar e foarte important ca până atunci să vedem schimbări radicale pe teren. Şi acest lucru este posibil. Uniunea Europeană, de exemplu, la fel ca şi americanii, sunt foarte interesaţi să ne sprijine în faza postconflictuală.
Cred că acest element ar trebui să ajungă la cei de la Tiraspol. Ar trebui să înţeleagă că vor beneficia cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Tot ce-mi doresc eu e ca şi cei de la Tiraspol să se debaraseze de această abordare, psihologie de tranşee. Că acolo, în linii mari, la putere sunt cei, care au fost încă în 91-92 şi tot ne privesc, bănuiesc, prin această prismă de război rece. Să înţeleagă că s-au schimbat multe lucruri, multă apă a curs, cel puţin de partea asta a Nistrului şi au şi ei interese politice. Există interese comerciale, în mod special pe piaţa europeană, există pârghii, există acţiuni şi contra acţiuni. Vom încerca să analizăm într-un context mult mai larg relaţia cu Tiraspolul şi să beneficiem, şi să aplicăm mai multe instrumente în acest sens.”
Europa Liberă: Veţi menţine cumva pe agendă şi transformarea, înlocuirea forţelor de menţinere a păcii sub o altă egidă?
Iurie Leanca: „Bineînţeles că da. Este un element foarte important. Realizarea acestui deziderat va permite să avansăm de o manieră substanţială pe calea atât a reglementării conflictului transnistrean, dar şi a rezolvării a ceea ce e, bănuesc, ultima reminiscenţă a perioadei războiului rece aici la noi, în regiune – prezenţa ilegală a trupelor formaţiunilor militare străine în regiunea transnistreană. Fiindcă astăzi se spune, că ele sunt acolo pentru un oarecare confort psihologic. Or, venirea aici a unor pacificatori, care corespund standardelor ONU, ceea ce înseamnă operaţiune de menţinere a păcii, cu un element pronunţat civil, în mod special, va însemna că suntem pe calea bună, că interesul partenerilor noştri şi din Est, dar în mod special al celor din Vest e în creştere, că ei vor ca această zonă să se transforme într-o zonă de stabilitate şi securitate.”
Europa Liberă: Şi foarte pe scurt, relaţia cu Washingtonul. Pentru că contează foarte mult în ce măsură se vor dezvolta relaţiile dintre Republica Moldova şi America pentru evoluţiile ulterioare pentru statul moldav.
Iurie Leanca: „Washingtonul rămâne să fie o supraputere pe plan politic, economic, comercial, financiar şi bineînţeles, de felul cum Washingtonul înţelege interesul său în anumite regiuni depinde foarte mult cum va evolua situaţia într-o regiune sau alta. Anul trecut a fost un an bun pentru relaţia cu Washingtonul, ţinând cont de faptul că am avut referendum, alegeri ş.a.m.d. Nu am reuşit să susţinem acea deschidere, de care au dat dovadă americanii pe parcursul vizitei premierului din ianuarie anul trecut. În acest an avem mai multe obiective foarte concrete.”
Europa Liberă: Care?
Iurie Leanca: „În domeniul politic e foarte clar ce vrem de la americani – începând de la sprijinul consistent în continuare pe problema retragerii trupelor, a consolidării suveranităţii Republicii Moldova, unor vizite şi consultări pe probleme de securitate. Dar vrem să ne axăm în mod special pe dimensiunea economică-comercială şi investiţională.
Astăzi avem o realitate tristă – practic nu există comerţ între Republica Moldova şi SUA. Şi asta în momentul, în care toată lumea ştie că multe produse americane sunt mult mai ieftine decât cele europene, plus în afară de asta piaţa americană este una de mare atractivitate pentru noi. Deci avem o agendă foarte ambiţioasă pentru acest an şi sper că situaţia noastră internă va evolua într-o dinamică pozitivă, ceea ce ne va permite, respectiv, să avem o politică externă pe potrivă.”
