Linkuri accesibilitate

13.01 - Ce însemnă în accepţiunea Cotrocenilor fidelitate? (Editorial)


Oricât de mare ar fi discontinuitatea politică, există o continuitate funcţională, instituţională, care poate fi extrem de preţioasă în multe împrejurări.


13 ianuarie 2001

Ce însemnă în accepţiunea Cotrocenilor fidelitate şi care este garanţia ei ?

Editorial de Nestor Rateş.

În aceste zile, la Cotroceni, preşedintele Ion Iliescu şi-a preluat funcţia şi doreşte o echipă în care să poată avea încredere, care să-i fie fidelă. Nu este nimic neobişnuit în aceasta. Mai peste tot în lume se întâmplă mai mult sau mai puţin același lucru. Peste tot un preşedinte nou îi aduce proprii consilieri, proprii oameni de încredere pe care îi plasează în posturi de conducere, proprii purtători de cuvânt şi chiar propriile secretare sau şefi de cabiner. El are un mare grad de certitudine că aceşti îi sunt şi vor rămâne fideli.

La rândul lor, colaboratorii apropiaţi ai preşedintelui sunt îndreptăţiţi să-şi aducă ajutoarele imeditate din rândul persoanelor în care au încredere. Când un preşedinte american îşi preia funcţia, schimbă cam un sfert din personalul Casei Albe. Dar ceilalţi rămân la posturile lor.

Întrebarea este ce însemnă în accepţiunea Cotrocenilor fidelitate şi care este garanţia ei ? Declaraţiile făcute săptămâna trecută de unii resposabili ai preşedinţiei ar da de înţeles că testul de fidelitate ar fi să nu fi lucrat pentru precedentul preşedinte. Cu alte cuvinte simplul fapt de a fi fost angajatul preşedinţiei în ultimii 4 ani ar putea să descalifice pe cineva care ar dori să-şi păstreze slujba. Este un criteriu arbitrar şi greu de justificat.

După cum este învecinat cu absurdul ca cineva să nu fie eligibil pentru o slujbă de rang mediu sau inferior pentru că a scris cândva la revista culturală „Dilema“care, de altfel, nu este de loc o publicaţie de partid sau ideologică, pe care să o poţi categorisi de stânga sau de dreapta.

Fidelitatea de care vorbim însemnă oare ca toţi cei 100 de salariaţi ai instituţiei prezidenţiale să dovedească devotement pentru partidul preşedintelui ? Credinţă în idealurile social-democratice ? Şi acest lucru apare ca un non sens pentru că cea mai mare parte a corpului de funcţionari de la Cotroceni, nu se ocupă de elaborarea sau aplicarea politicii preşedintelui ci de asigurarea funcţionării optime a maşinăriei prezidenţiale: de transcrirea şi multiplicarea unor texte, de răspuns la telefoane, de administraţie, de întreţinerea calculatoarelor, a sistemelor de comunicaţii, a aparatului instituţiei.

În fine, se aşteaptă oare la Cotroceni la o fidelitate personală faţă de preşedinte ? Iarăşi, ne împiedicăm de sensul acestui cuvânt care în DEX este definit ca „devotement , credinţă”.
Orice lucrător trebuie să arate devotement faţă de instituţia în care lucrează. Când însă raportăm cele două cuvinte definitorii la o persoană, ieşim dintr-un cadru instituţional democratic.

Preşedintele ţării este îndreptăţit să pretindă loialitatea din partea celor cu care lucrează la toate nivelele. El trebuie să aibe de pildă certitudinea că secretele instituţiei sunt păstrate.
Asta e altceva decât devotament şi credinţă faţă de persona preşedintelui. De fapt este în interesul noului preşedinte să menţină la locurile lor, funcţionarii care cunosc cum lucrează întregul mecanism, care păstrează ceeea ce se cheamă memoria instituţiei şi care asigură continuitatea.

Oricât de mare ar fi discontinuitatea politică, şi adesea nu este chiar atât de mare, există o continuitate funcţională, instituţională care poate fi extrem de preţioasă în multe împrejurări.

Insistenţa asupra purităţii politice pune în cauză intenţia declarată a domnului Iliescu de a fi preşedintele tuturor românilor şi a promova dialogul şi cooperarea tuturor forţelor politice. În plus, dă impresia că a uitat împrejurările în care a fost ales, când toate forţele democratice s-au coalizat în jurul numelui său pentru a-i asigura o victorie copleşitoare în al doilea tur de scrutin. Se aşteptau de la domnia sa indicii de toleranţă şi nepartizanat, mai curând decât ceea ce se întâmplă, care pare să demonstreze contrarul.
XS
SM
MD
LG