Linkuri accesibilitate

„Dragoste neagră” de Dominique NOGUEZ


Metafora descuamării

De la Cântarea cântărilor încoace, limbajul este acel văl transparent care mai mult lasă să se întrevadă decât ascunde. „Literatura de dragoste navighează mereu între metafora prea bogată şi plăcerea de a numi organele sexuale; preferam metaforă”, spune şi naratorul romanului Dragoste neagră, de Dominique Noguez, Trei, 2007, într-una din paranteze.

Deloc hazardată, apropierea dintre textul canonic – intrat ultimul (!) în corpusul Sfintei Scripturi, după mari bătălii – şi scrierea laureatului Premiului Femina (din 1997): şi într-un caz şi-n altul este vorba de o fată neagră, cu specificarea „cafea cu lapte” la Dominique Noguez, ce declanşează o formidabilă explozie a simţurilor: „Niciodată nu fusese mai frumoasă. Mi se părea că era pe de-a-ntregul femeie, cu o mai mare fineţe a trăsăturilor, cu o frumuseţe mai elegantă şi mai obiectivă decât atunci când o întâlnisem pentru prima dată pe plaja de la Biarritz, într-un moment când puternica senzualitate care emana din corpul încă atât de tânăr (…) împiedica orice veritabil considerent estetic. Poate datorită mie, gândeam, a devenit atât de frumoasă.”

De-aici încolo, Cântarea cântărilor trece în povestea lui Pigmalion, iar replica fetei – conştientă de metamorfoză – este pe măsura investiţiei: „Niciodată nimeni nu şi-a bătut atâta capul să mă aibă. Nimeni nu m-a iubit ca tine. Meriţi să te iubesc”. Doar că dragostea nu-i pe meritate, iar ruptura deja se anunţă: „Am rămas câtva timp lungiţi la soare, aproape goi. Am observat că umerii şi partea de sus a sânilor i se cojeau. M-am gândit o secundă la şerpii (…) care se descuamau; pieile lor, păstrându-şi forma, rămâneau întinse pe crengi. M-am gândit, de asemenea, că nu mai găseam lângă mine decât pielea ei, fără ea însăşi!” Şi suntem abia trecuţi de jumătatea romanului. Urmează o abruptă coborâre ad inferos, rezumată formidabil de acest schimb de replici, absolut antologic: „…mi-a declarat: «Aş merge cu tine până în iad!» «Să ne mulţumim cu purgatoriul», i-am răspuns”.

Iar pe post de sentinţă finală, acest ucigător: „Cândva îi acceptasem orice, acum nu îi mai iertam nimic”.

Pe aceeași temă

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG