Societatea civilă din Republica Moldova se tot coagulează din zorii tranziţiei, dar, fireşte, semnele care vin dinspre ea sînt şi astăzi ba anemice, ba de-a dreptul inexistente.
După ce acum două luni unii concetăţeni de-ai noştri au ieşit în centrul capitalei pentru a obliga Partidul Democrat să creeze o coaliţie parlamentară de centru-dreapta şi după ce coaliţia asta a fost făcută, am întîlnit un coleg de breaslă însufleţit care mi-a declarat ritos: „Avem în sfărşit o societate civilă viguroasă! Am influenţat Partidul Democrat!”
I-am zis colegului că eu unul văd altfel misiunea societăţii civile. Dacă ar fi existat aici cu adevărat o societate civilă viguroasă, care vrea coaliţii de centru-dreapta, nici nu ar fi fost nevoie de mitinguri şi presiuni. Şi e limpede că nu presiunea mitingului i-a determinat pe liderii democraţi să incline spre dreapta, ci propriile interese şi calcule.
Zilele astea m-am întîlnit din nou cu colegul de breaslă pomenit care m-a îndemnat să-i dau un exemplu mai elocvent decît mitingul din noiembrie pentru ceea ce ar trebui să fie o societate civilă adevărată. Mărturisesc că nu mi-a fost uşor să găsesc exemplul potrivit în istoria noastră recentă. Şi totuşi, după ce am reflectat o vreme, l-am găsit.
Mi-am amintit cum locatarii unor blocuri de locuinţe se uneau în lupta lor împotriva unor construcţii dubioase ce muşcau impertinent din spaţiile verzi şi terenurile de joacă ale copiilor. Oamenii aceia păreau vii, ei apărau copacii sau spaţiul destinat copiilor fără să fie îndemnaţi de altcineva. Ei reprezentau atunci un dram de societate civilă pentru că reacţionau în faţa aberaţiei cu acte în regulă.
Am zis însă „un dram de societate civilă” pentru că nu e de ajuns să sfidezi nedreptatea doar în propria curte. Atunci cînd acei oameni vor simţi că binele lor e legat indispensabil de starea în care se află toţi membrii societăţii, atunci cînd ei vor reacţiona şi la aberaţiile cu care se confruntă alţii şi cînd vor înţelege că supremaţia legii nu e sinonimă mereu cu propriul interes sau propria ideologie, vom avea probabil o societate civilă viguroasă. Deocamdată ne mulţumim cu modestele mostre de civism ale prezentului. Poate viitorul va fi mai bogat în această privinţă.
