15 martie 1997
Oameni, destine, istorie.
O emisiune de Mircea Iorgulescu
Invitat: Radu Beligan.
Mai are nevoie Radu Beligan de vreo prezentare ? Fără îndoială, nu. Cu atît mai mult cu cît, în vîrstă acum de șaptezei și op de ani, Radu Beligan continuă să joace, ba chiar montează un spectacol pentru Teatrul Național din București cu o piesă tradusă de el însuși. Ține afișul, s-ar putea spune, și normal ar fi ca însăși această longevitate artistică să devină un factor suplimentar de interes și de atracție. Dar nu se întîmplă așa. Nici pentru Radu Beligan și nici pentru alți actori. Din motive imposibil de presupus măcar, actorul pare să fi devenit a cincea roată la căruță. [...]
România are numeroși actori străluciți, cunoscuți de public, admirați. Un patrimoniu și un privilegiu ignorate. Un veritabil delict de ignorare a valorilor.
Insă Radu Beligan nu este doar un mare actor. Fostul director al Teatrului de Comedie și apoi al Teatrului Național din București s-a numărat printre artiștii autentici și de mare valoare, care și-au angajat numele, reputația, prestigiul în elogierea publică inevitabil delirant propagandistică a regimului comunist și a vîrfurilor acestuia. Din convingere? Din oportunism? Din realism?
In discuția pe care o veți asculta în continuare, discuție înregistrată la București, la sfîrșitul lunii ianuarie, Radu Beligan folosește la un moment dat expresia „compromis responsabil”. Este o formulă, desigur, ușor de ironizatori de respins, dar, în ambele cazuri, orice discuție și orice încercare de înțelegere a unui fenomen a cărui gravitate și al cărui dramatism exclud totuși reacțiile simpliste și judecățile sumare. In definitiv, n-ar fi decît să se folosească, în sens invers însă, instrumentele, metodele și atitudinile totalitarismului comunist.
Din acest punct de vedere, mărturia lui Radu Beligan despre raporturile sale cu puterea comunistă capătă valoare de document. Nici mai mult, dar nici mai puțin decît atît. Un document pe care îl poate analiza și judeca oricine după puterile sale.
(Textul integral al interviului a fost publicat în volumul M. Iorgulescu, Convorbiri la sfîrșit de secol, Editura Fundației Culturale Române, București, 2006, pp. 11-31).
