Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Viitorul neanunțat


Cine se teme îmbrățișează ușor preziceri care par să-i confirme teama.


Unde și cînd se mai pot repara greșelile de prognoză? Nicăieri. De mai bine de 20 de ani. toată lumea care ar trebui să știe se trezește luată peste picior de mersul lumii. Bilanțul e catastrofal: revoluții, războaie, falimente, crize au venit și au trecut fără ca vreun cercetător sau politican să le prevadă. Într-o lume care geme de institute și specialiști, nimeni nu pare să-și poată imagina ce se va întîmpla peste un an.

Revoluțiile din 1989 și căderea URSS au prins elitele cunoscătoare pe picior greșit. Toată lumea era pregătită să trăiască, încă o sută de ani, alături de comunism. După 20 de ani, căderea regimurilor autoritare din Tunisia și - posibil - Egipt a lăsat mască toate guvernele. Pădurea de institute pe probleme magrebiene a Franței n-a știut și n-a prevăzut nimic.

În paralel, moda prezicerilor profetice ale lui Nostradamus, frisonul calendarelor incase și alte bau-bauri exotice fac ravagii. Lumea caută semne de viitor. De ce? Poate pentru că, după 50 de ani de cumințenie postbelică, evenimentele au prins viteză. Lumea vrea asigurări și, negăsindu-le, începe să se teamă. Iar cine se teme îmbrățișează ușor preziceri care par să-i confirme teama.

Vremurile s-au schimbat. Nesiguranța crește. Tot e putem ști despre viitor e că nu putem știi. Istoricii și politicienii nu sînt de vină, acum, cînd sînt mereu infirmați. Au fost de vină mai înainte, cînd au lăsat să se înțeleagă că surprizele și schimbările nu vin fără să îi anunțe, din timp.
XS
SM
MD
LG