Kathryn Bolkovac era poliţistă în Nebraska. In 1998, divorţată şi cu trei copii mari, femeia se decide să facă o schimbare în viaţă şi se decide să se angajeze în forta de poliţie internaţionala a Naţiunilor Unite din Bosnia post belică. După doi ani este concediată, după ce a prezentat de mai multe ori superiorilor ei, de la firmă contractoare că angajaţi americani sau ai Naţiunilor Unite sunt implicaţi în traficul cu fiinţe umane, minore din Moldova, Ucraina si Romania. Nici unul dintre bărbaţii implicaţi în cazurile documentate de polţista din Nebraska nu a fost adus in fata justiţiei, iar firma contractoare a obţinut contracte de milioane pentru operaţiuni in Afganistan şi Irak. Kathryn Bolkovac a publicat recent o carte „The Whistleblower” în care îşi istoriseşte întimplările din Bosnia. Corespondenta noastra Daisy Sindelar a stat de vorba cu poliţista devenită scriitoare.
In Bosnia, poliţista din Nebraska a fost trimisă în localitatea Zenica şi era răspunzătoare de un proiect legat de violenţa impotriva femeilor. Nu după mult timp a întilnit-o pe Victoria. Era bătută rău. Nu era din Balcani ci din Moldova si nu vorbea nici engleza şi nici limba locului. Dar Victoria i-a arătat un bar de noapte, numit Florida. De aici a început întreaga investigaţie
”Ne-am uitat prin local. Era deschis. In spatele barului era o cutie de metal in care am gasit pasapoarte şi dolari americani. Paşapoartele erau ale unor fete şi femei din Estul Europei. Si din momentul acela am inceput să intru la idei. Imi era limpede că fetele astea erau captive. Am forţat o uşă încuiată, într-o încăpere de la subsol şi am găsit 7 fete care erau captive. Imi era limpede că erau ţinute cu forţa, încuiate şi fără sa aibă paşapoarte. Cam de la asta a pornit totul”...istoriseşte poliţista corespondentei noastre.
Kathryn a înţeles repede că descoperise o reţea de trafic condusă de mafia sîrbească şi care se ocupa de aducerea de fete tinere, unele de nici 12 ani din Ucraina, Moldova şi Romania si de plasarea lor clienţilor internaţionali care se aflau in Bosnia. Poate chiar colegii poliţistei din Nebraska sau şefii ei, erau clienţii reţelei. Temerile i s-au adeverit. Cu cît avansa în cercetări cu atăt afla mai multe de la victimele care prindeau curaj şi începau să îi vorbească.
Cazurile deveneau din ce in ce mai grave implicind atît militari, personal din forta de poliţie internaţionala, angajaţi civili, pînă cînd am ajuns la un contractor american, coleg cu mine, care mi-a spus că a cumpărat o fată de la proprietarii unui bar de la periferia din Sarajevo şi a luat-o acasă şi chiar vroia s-o ia de navastă şi să o ducă în Statele Unite. Dar fata a fugit şi i-a luat şi telefonul mobil, ceea ce l-a supărat foarte tare. Cam aşa erau lucrurile, nici acum nu-mi vine să cred.”
Kathyn, îngrozită de ce descoperise a început sa faca rapoarte peste rapoarte si a ajuns cu ele pînă la repretentatul special al ONU in Bosnia, Jaques Paul Klein. Dar rapoartele îi erau ignorate, sau considerate rezolvate, fara sa fi văzut niciodata detaliile acestor „rezolvari”. Şi-a dat seama curînd ca de fapt, personalul internaţional desfăşurat in Bosnia era cumva imun. Nu dădea socoteală nici unei legi – nici celei americane, nici celei locale sau militare. Combinaţia dintre o ţara aflata in haosul de după război cu acest statut de imunitate al lucrătorilor internaţionali făcea orice investigaţie să fie sortită eşecului de la bun început.
”Cu siguranţă că mafia balcanică este foarte bine organizată şi s-a infiltrat în multe aspecte ale comunităţii internaţionale, asta nu mai e nici un secret. Si face bani buni din trafic, dar ideea că şi ofiteri de poliţie din contingentul internaţional sunt băgaţi în aceasta afacere, este cea mai neliniştitoare. Sigur ca te aştepti să găseşti poliţisti corupţi. Sigur ca m-am aşteptat să găsesc corupţie in Europa de Răsărit şi în Bosnia, dar cred că sistemul de a-i selecta pe ofiţerii de poliţie americani care să fie trimişi în astfel de misiuni ar fi mai bun daca ar fi făcut de Departamentul de stat decît de aceste firme contractoare.”
După doi ani de activitate poliţista din Nebraska a fost concediată de firma contractoare pentru comportament neadecvat. Femeia a înţeles că trebuie să plece cît mai iute din Bosnia. A reuşit să îşi ia toata documentaţia la cazurile la care lucrase. Ajunsă în Statele Unite a dat în judecată firma care o angajase DynCorp pentru că a fost dată afară pe nedrept şi 7 angajaţi ai firmei din Bosnia au fost concediaţi în urma procesului ei. DynCorp a anunţat că face eforturi pentru a-şi îmbunătaţi sistemul de recrutare.
Si...a prosperat obţinînd de la Departamentul de stat contracte de multe milioane de dolari in Afganistan şi Irak. Şi in aceste ţări compania este învestigată pentru presupuse abuzuri.
Potrivit dezvaluirilor WikiLeaks, lucrători ai DynCorp angajaţi să antreneze poliţia afgană au fost văzuţi luînd droguri şi plătind minori pentru diferite plăceri. DynCorp îşi apără activitatea în Afganistan şi Irak şi susţine că face eforturi pentru mai multa transparenţă si responsabilitate.
”Nu cred că toţi cei care merg în străinătate angajaţi de aceste firme contractoare, de comunitatea internaţionala sau de Departamentul de stat sunt implicaţi în aceste acte. Cred ca vorbesc de maxim 10, 20 la suta dintre ei care sunt implicaţi în aceste fărădelegi. Problema este ca ceilalţi 80 la suta care nu sunt implicaţi nu fac nimic ca să-i oprească pe primii. Se fac că nu văd. Cînd sunt în străinătate la 5 mii de mile depărtare de acasa, cred că n-o să-i prindă nimeni, că n-o să-i ştie nimeni. Si pe unii chiar nu-i prinde nimeni şi multi continuă să se poarte aşa”, i-a declarat corespondentei noastre fosta poliţista din Nebraska Kathryn Bolkovac, devenita scriitoare .
In Bosnia, poliţista din Nebraska a fost trimisă în localitatea Zenica şi era răspunzătoare de un proiect legat de violenţa impotriva femeilor. Nu după mult timp a întilnit-o pe Victoria. Era bătută rău. Nu era din Balcani ci din Moldova si nu vorbea nici engleza şi nici limba locului. Dar Victoria i-a arătat un bar de noapte, numit Florida. De aici a început întreaga investigaţie
”Ne-am uitat prin local. Era deschis. In spatele barului era o cutie de metal in care am gasit pasapoarte şi dolari americani. Paşapoartele erau ale unor fete şi femei din Estul Europei. Si din momentul acela am inceput să intru la idei. Imi era limpede că fetele astea erau captive. Am forţat o uşă încuiată, într-o încăpere de la subsol şi am găsit 7 fete care erau captive. Imi era limpede că erau ţinute cu forţa, încuiate şi fără sa aibă paşapoarte. Cam de la asta a pornit totul”...istoriseşte poliţista corespondentei noastre.
Kathryn a înţeles repede că descoperise o reţea de trafic condusă de mafia sîrbească şi care se ocupa de aducerea de fete tinere, unele de nici 12 ani din Ucraina, Moldova şi Romania si de plasarea lor clienţilor internaţionali care se aflau in Bosnia. Poate chiar colegii poliţistei din Nebraska sau şefii ei, erau clienţii reţelei. Temerile i s-au adeverit. Cu cît avansa în cercetări cu atăt afla mai multe de la victimele care prindeau curaj şi începau să îi vorbească.
Cazurile deveneau din ce in ce mai grave implicind atît militari, personal din forta de poliţie internaţionala, angajaţi civili, pînă cînd am ajuns la un contractor american, coleg cu mine, care mi-a spus că a cumpărat o fată de la proprietarii unui bar de la periferia din Sarajevo şi a luat-o acasă şi chiar vroia s-o ia de navastă şi să o ducă în Statele Unite. Dar fata a fugit şi i-a luat şi telefonul mobil, ceea ce l-a supărat foarte tare. Cam aşa erau lucrurile, nici acum nu-mi vine să cred.”
Kathyn, îngrozită de ce descoperise a început sa faca rapoarte peste rapoarte si a ajuns cu ele pînă la repretentatul special al ONU in Bosnia, Jaques Paul Klein. Dar rapoartele îi erau ignorate, sau considerate rezolvate, fara sa fi văzut niciodata detaliile acestor „rezolvari”. Şi-a dat seama curînd ca de fapt, personalul internaţional desfăşurat in Bosnia era cumva imun. Nu dădea socoteală nici unei legi – nici celei americane, nici celei locale sau militare. Combinaţia dintre o ţara aflata in haosul de după război cu acest statut de imunitate al lucrătorilor internaţionali făcea orice investigaţie să fie sortită eşecului de la bun început.
”Cu siguranţă că mafia balcanică este foarte bine organizată şi s-a infiltrat în multe aspecte ale comunităţii internaţionale, asta nu mai e nici un secret. Si face bani buni din trafic, dar ideea că şi ofiteri de poliţie din contingentul internaţional sunt băgaţi în aceasta afacere, este cea mai neliniştitoare. Sigur ca te aştepti să găseşti poliţisti corupţi. Sigur ca m-am aşteptat să găsesc corupţie in Europa de Răsărit şi în Bosnia, dar cred că sistemul de a-i selecta pe ofiţerii de poliţie americani care să fie trimişi în astfel de misiuni ar fi mai bun daca ar fi făcut de Departamentul de stat decît de aceste firme contractoare.”
După doi ani de activitate poliţista din Nebraska a fost concediată de firma contractoare pentru comportament neadecvat. Femeia a înţeles că trebuie să plece cît mai iute din Bosnia. A reuşit să îşi ia toata documentaţia la cazurile la care lucrase. Ajunsă în Statele Unite a dat în judecată firma care o angajase DynCorp pentru că a fost dată afară pe nedrept şi 7 angajaţi ai firmei din Bosnia au fost concediaţi în urma procesului ei. DynCorp a anunţat că face eforturi pentru a-şi îmbunătaţi sistemul de recrutare.
Si...a prosperat obţinînd de la Departamentul de stat contracte de multe milioane de dolari in Afganistan şi Irak. Şi in aceste ţări compania este învestigată pentru presupuse abuzuri.
Potrivit dezvaluirilor WikiLeaks, lucrători ai DynCorp angajaţi să antreneze poliţia afgană au fost văzuţi luînd droguri şi plătind minori pentru diferite plăceri. DynCorp îşi apără activitatea în Afganistan şi Irak şi susţine că face eforturi pentru mai multa transparenţă si responsabilitate.
”Nu cred că toţi cei care merg în străinătate angajaţi de aceste firme contractoare, de comunitatea internaţionala sau de Departamentul de stat sunt implicaţi în aceste acte. Cred ca vorbesc de maxim 10, 20 la suta dintre ei care sunt implicaţi în aceste fărădelegi. Problema este ca ceilalţi 80 la suta care nu sunt implicaţi nu fac nimic ca să-i oprească pe primii. Se fac că nu văd. Cînd sunt în străinătate la 5 mii de mile depărtare de acasa, cred că n-o să-i prindă nimeni, că n-o să-i ştie nimeni. Si pe unii chiar nu-i prinde nimeni şi multi continuă să se poarte aşa”, i-a declarat corespondentei noastre fosta poliţista din Nebraska Kathryn Bolkovac, devenita scriitoare .
